Albumul “Dark Roots Of Earth”. Acesta a fost prilejul si turneul. Fiind una din cele mai importante formatii de thrash-metal din istorie, Testament a ajuns pentru a doua oara in Romania abia in 2014 – Anno Domini, asta dupa concertul sustinut in urma cu 6 ani la Sibiu. Lasand deoparte trecutul, concertul de marti seara a putut fi considerat lejer inca de la anuntarea lui ca fiind unul din principalele evenimente metal ale anului tocmai prin caracterul sau de premiera absoluta pentru bucuresteni. Chiar daca de-a lungul timpului componenta trupei a semanat cu un balamuc de plecari, sosiri, reveniri si ras-reveniri, Testament ramane totusi un nume urias ce n-are cum sa fie neglijat, iar marti a fost dovedit cu prisosinta acest fapt. Dar sa revenim la fapte concrete ca de povesti multi sunt satui.
Doisprezece august a fost o zi de povestit meteorologilor. O zi in care ai simtit cum ti se topesc si ti se scurg oasele pe sub carne. O zi a carei seara nu s-a lasat mai prejos. O zi din timpul saptamanii, o zi din sezonul de varf al concediilor. Tocmai de aceea am fost extrem de circumspect in privinta audientei, insa ce bine imi pare ca m-am inselat.
Inceputa ceva mai repede decat ora previzionata de 19:30, deschiderea bucurestenilor de la 9.7 Richter adunase deja in incinta circa 100-150 de persoane impastiate care-incotro, asta in conditiile in care un numar comparabil se strangea la inceputurile unor concerte cu o clima mult mai prietenoasa. I-au urmat concitadinii de la Goodbye To Gravity, aceiasi baieti care cantasera in primavara in preambulul suedezilor de la Arch Enemy. Daca atunci spuneam ca au platit un oarecare tribut sonorizarii, probabil si din cauza spatiului inchis de la Turbohalle, de data asta au sunat mult mai clar si este meritul lor ca au mai incalzit atmosfera care oricum pocnea pe jaratic ca floricelele de popcorn din cauza temperaturii inca foarte ridicate la acea ora.
In jur de ora 21:20 s-a auzit in sfarsit binecunoscutul intro: imnul american sustinut de riff-uri puternice de chitara, dar deloc magulitoare prin obsesivul “war” ce se auzea pe fundal – introducere in prima piesa din setlist – dovada ca nu toti americanii ingurgiteaza tot ce zboara in cer si pe pamant. Ca o paranteza importanta, ar fi bine de precizat ca in versurile pieselor Testament se face exact inversul apologiei razboaielor duse de catre Statele Unite de-a lungul vremii, ba chiar acestea sunt infierate deseori cu manie amerindiana. Sa fie oare de vina originile lui Chuck Billy, sa nu fie ele de vina? Nu se stie nici pana in ziua de azi, dar cu siguranta nu mai reprezinta un mister.
In fine, ce a urmat mai departe a fost o doza puternica de energie pura cu un ring deja populat in proportie de mai bine de jumatate, iar daca n-ar fi scapat in tribunele inchise vreo 50-60 de oameni, probabil ca jos ar fi fost cu vreo 50-60 mai multi. Probabil, dar nu posibil. Cu toate astea, dezlantuirea a fost asa cum de putine ori s-a vazut in Romania, iar asta este cu atat mai mult de apreciat avand in vedere conditiile atmosferice si a anumitor probleme adiacente reglajelor de sunet si de voce.
In legatura cu asta, trebuie precizat ca pe alocuri s-a auzit ciudat. Din fata se auzea destul de bine vocea lui Billy, din spate predomina instrumentalul, mai cu seama tobele. Poate nu intamplator bassistul DiGiorgio a pus coroana pe crestetul publicului declarand: “Bucharest, strong crowd and welcome response in spite of a local technical cluster fuck. Thank you for keeping us up!” A avut dreptate. Oamenii de acolo, atatia cati au fost si mai multi decat ma asteptam, s-au dovedit a fi surprinzator de fenomenali. Totul a culminat cu un “wall of death”, nu ca la carte, dar care a marcat finalul unui concert de exceptie.
A fost TESTAMENT. Cu majuscule fiindca merita. Peste timp, peste decenii, peste tricourile ponosite sau demult uitate ale unora. Nu ale tuturor, dar asta chiar n-a mai avut mare importanta marti seara.
Setlist concert Testament la Arenele Romane:
Intro: The Star-Spangled Banner (John Stafford Smith)
1. Rise Up (Dark Roots Of Earth – 2012)
2. The Preacher (The New Order – 1988)
3. More Than Meets The Eye (The Formation Of Damnation – 2008)
4. Native Blood (Dark Roots Of Earth – 2012)
5. True American Hate (Dark Roots Of Earth – 2012)
6. Dark Roots Of Earth (Dark Roots Of Earth – 2012)
7. Into The Pit (The New Order – 1988)
8. The New Order (The New Order – 1988)
9. Practice What You Preach (Practice What You Preach – 1989)
10. Riding The Snake (The Gathering – 1999)
11. Eyes Of Wrath (The Gathering – 1999)
12. Over The Wall (The Legacy – 1987)
13. Disciples Of The Watch (The New Order – 1988)
Encore
14. D.N.R. (Do Not Resuscitate) – (The Gathering – 1999)
15. Three Days In Darkness (The Gathering – 1999)
16. The Formation Of Damnation (The Formation Of Damnation – 2008)
