Duminica: self-check – lipsa de chef, un pic de stress, TVA marit la 24%, stres. Ma pregatesc de concert, dar tot tarziu plec de acasa. Iau un taxi, discutie in masina despre tva-ul marit, soferul necajit. Lipsa de chef se accentueaza. Ajung la Zone Arena. concertul este programat pentru ora 19. La 19:30 inca se mai vindeau bilete. La 19:40 intru, imi gasesc loc si astept.

Martina Topley Brad, cunoscuta pentru albumele solo Quixotic (2003, Independiente) si The Blue God (2008, Independiente), de asemenea si pentru colaborarea anterioara cu Tricky (albumele Maxinquaye, Nearly God, Pre-Millennium Tension), a deschis ceremonia live cu un sound linistitor, infuzie de sunete ce se deruleaza emotionant, plutind in atmosfera.
Accente tribale, accente florale, un bun catalizator emotional pentru show-ul exploziv ce va urma. Cateva piese de pe Heligoland (noul album al trupei Massive Attack, promovat de acest concert) – Psyche, Babel si Invade Me – poarta de asemenea semnatura acestei voci diafane.

Self-check: stress minim, buna dispozitie in crestere. This is goood!

Cu un joc de lumini ce raspunde sunetului, vizualuri cinematice ce completeaza mesajul melodic,
combinatie de spirit ludic cu sobrietate si solemnitate, impletirea de sunete hipnotice si versuri de esenta tare, Massive Attack s-au ridicat inca o data la inaltimea asteptarilor publicului, reconfirmandu-si titlul de maestri ai muzicii electronice ambientale.

Concertul a inceput in forta cu melodii de pe noul album, United Snakes – ritm hipnotic, imperativ si Babel – versuri indulcite de vocea Martinei, sunete care aluneca de o maniera controlata, ordonata, cerandu-se unele pe altele, in completare. Duetul Daddy G si 3D – Risignson (album Mezzanine) – este puternic vibrant, versurile mai mult soptite, adaugate unei tesaturi de sunete suprapuse.

Unul din punctele forte ale concertului – Andrew “Andy” Vowles – melodia Girl, I love u, tot de pe noul album al trupei, se caracterizeaza printr-un lirism puternic. Ecoul sacadat al vocii, explozia de sunet si lumina, cercurile concentrice, hipnotice, de pe grilaj, initial monocromatice iar spre final in nuante de albastru si violet, toate aceste sunt catalizatori ai unei emotii pure, limpede si patrunzatoare. A urmat sound-ul mai grav, respectiv mai intunecat, al melodiilor Psyche, Future Proof. Invade Me pastreaza nota de sobrietate, dar este completat de vocea unduitoare a Martinei Topley-Brad.

De pe albumul Mezzanine au auzit melodiile Teardrop, Mezzanine si Angel. Teardrop beneficiaza de o luminozitate si o fragilitate sonora extraordinara, iar Mezzanine reia tehnica versurilor mai mult soptite, pe un ritm punctat, cu ecouri pierdute in respirari incarcate de emotie; cursul melodiei – cand mai navalnic, cand mai linistit, ascunde sentimente puternice, pasiunea cuminte retinuta sub un exterior galant, tandru.

Ultima piesa, apartinand tot noului album, a fost exploziva, hotarata, cu versuri recitate, cu un ritm punctat, asemanator unei incantatii, contureaza o prezenta tacuta dar puternica, iar corpul ii raspunde inconstient muzicii vibrante, organice.

Bis-ul, desi s-a lasat o vreme asteptat, s-a ridicat la inaltimea intregului spectacol, cu piese precum:
Splitting the atom – a readus un sound mai grav, o tonalitate joasa, melancolica, incredibil de melodioasa, cu versuri cu rima imperecheata, si Unfinished simpathy – melodie aparuta pe albumul de debut al formatiei, un alt moment forte al spectacolului, prin vocea inconfundabila, intensa, trepidanta a Sharei Nelson.

Karmacoma – ritm electronic cu accente tribale, aduce o incheiere elocventa spectacolului-calatorie in lumea sunetelor si a capacitatii lor de transpunere. All in all, cu o prezenta scenica exceptionala, versuri-mesaje dense, consistente, sunet expresiv, cu o rezonanta viscerala, Massive Attack si colaboratorii sai, Martina Topley-Brad si Shara Nelson, au oferit publicului inca o experienta de neuitat.