Intregul popor feminin a vibrat la unison cu intemeiat patos in momentul in care a fost anuntat concertul celor de la Hollywood Vampires in iubita noastra urbe. Inflacarate mesaje de sustinere s-au revarsat pe internet la auzul si cititul ca pe ale noastre meleaguri avea sa poposeasca aceasta trupa. Prinos de recunostinta pentru organizatori si exces de entuziasm debordant pe retelele de socializare.
De ce si in numele cui s-au petrecut toate aceste manifestari absolut remarcabile, vom vedea in cele ce urmeaza. Ca sa sar repede peste datele seci, o sa precizez doar ca The Hollywood Vampires este un supergrup. Mai pe romaneste, o trupa formata din celebritati, iar cel care atrage privirea majoritatii feminine nu este nici Alice Cooper, nici Joe Perry, asa cum ar fi normal daca este sa ne bazam pe criterii strict muzicale, ci Johnny Depp, motiv de isterie in dese si continuate randuri. Cu siguranta acesta a fost si motivul pentru care in prag de ora 19:45, ora la care am ajuns si eu ca tot omul la Romexpo, am fost intampinat de o hoarda de femei care stateau ordonate la o coada uriasa. Mai erau si niste barbati pe acolo, dar astia chiar nu contau. Nici eu nu ma simteam ca as conta in vreun fel, deci am purces cuminte ca sa gasesc capatul cozii. Coada care se lungea inspre Calea Grivitei pret de cateva sute de metri, apoi cotea pe langa o linie secundara de tramvai veche de vreo patru sute de ani si se pierdea in niste balarii, la o distanta apreciabila fata de spatele scenei. Gurile internetului spuneau ca in deschidere ar fi trebuit sa fie Robin&The Backstabbers si n-am nici un motiv sa nu dau crezare acestei informatii, mai ales ca am auzit niste crampeie razlete, problema este ca, dupa mai bine de jumatate de ora de stat la coada, am ajuns si eu la intrare taman bine ca sa aud ca “noi vom pleca”. Nu ca as fi eu mare fan fiindca nu sunt, dar parca as fi dat aici niste informatii in plus fata de ce mi-a fost povestit de catre o prietena cum ca ar fi cantat vreo noua piese. In fine, nu asta era important, ci faptul ca izbandisem coada si urma sa ma strecor in incinta.
Inauntru era balciul perfect. Lume ca la balamuc si deosebit de pestrita si cred ca nu mai trebuie sa precizez ca majoritatea nu avea absolut nici cea mai mica o legatura cu muzica ce avea sa urmeze. Coada la jetoane, coada la mancare, din fericire la bauturi si toalete nu mai era coada sau nu de acolo de unde am luat eu fiindca am inteles ca alti nefericiti au avut parte de niste cozi de alimentara de pe vremuri. Ca am stat la coada de jetoane vreo zece minute n-a fost chiar asa mare drama, desi as fi preferat sa nu am parte de momentul asta, mai tare a fost ce mi-a povestit o amica ca a patit la remorca cu produse fast-food. Bun, deci ti se facea pofta sau nu mancasesi de dimineata. Te asezai la coada, mureai de foame timp de 30-40 de minute in toate mirosurile pamantului, ajungeai in fata si primeai un biletel numerotat cu care stateai si mai mureai de foame alte trei sferturi de ora dupa care te duceai si-ti luai chifteaua sau ce comandasesi.
Timpul trecea, inauntru se umplea, ora 21:00 se facea si trupa tot nu aparea. A aparut in schimb in multime o ambulanta dupa vreo douazeci de minute care a plecat dupa aproape un alt sfert de ora cu un batran cu parul lung. Inca niste minute in care doamnele frematau si zbarnaiau din ce in ce mai intens si se aude vocea legendarului Christopher Lee ce marcheaza debutul concertului. O data cu partea de intro incepe si o canonada chiar impresionanta de artificii carora le-a dat tuturor ceafa peste cap. Fiind cu ochii pe sus dupa avioane, n-am avut timp sa vad ca in ton cu vocea pe ecran era si tradus ce se spunea acolo si am mai apucat sa vad doar “Ascultati-i, copiii (sic!) din noapte! Ce muzica fac”. Imprumutatul vocii pentru “The Last Vampire” avea sa fie de altfel si ultimul act artistic a lui Christopher Lee inainte de moartea sa de cu exact un an in urma.
Ce muzica urmau sa faca am avut prilejul sa vedem in trei randuri ca restul au fost exclusiv coveruri. “Raise The Dead” a fost prima si cea cu care s-a si deschis concertul. “As Bad As I Am” cica ar fi compozitie personala a lui Johnny Depp si asta nu avea cum sa nu genereze urlete si tipite in randul entuziastului si vibrantului public feminin, iar “My Dead Drunk Friends” face referire la trecutul lui Alice Cooper din urma cu mai bine de patru decenii. In Los Angeles era un club numit “Rainbow” in care Alice bea impreuna cu vampirii de teapa lui, iar acum a ramas el ultimul vampir fiindca restul au murit. Dincolo de aceste povesti de adormit copiii – da, erau si copii in public – oamenii au parut sa se distreze pe scena pret de o ora si jumatate si abia atunci am inteles de ce ora de incepere a fost amanata de erau sa se imbolnaveasca bietele spectatoare de inima ca nu le mai aparea preferatul. A aparut insa dupa spectacolul pirotehnic si astfel am putut sa iau nota cum doua domnisoare din apropiere au nechezat la unison ca o sirena de vapor de mi-au iesit timpanele pe nas si mi-a sarit berea din pahar. Probabil prin fata au si lesinat cateva enoriase, dar asta chiar nu ne intereseaza pe noi.
O data trecute aceste manifestari primare de entuziasm flamboaiant, am putut asculta si niste muzica, alta decat cele trei piese mentionate mai sus si care au fost imprastiate prin setlist. A fost cu de toate si pentru toti. Sau pentru toate mai bine zis. Asa cum probabil era de asteptat, tot concertul a stat un spot luminos atintit pe Depp si mi se pare normal avand in vedere ca pentru ele dadusera femeile un purcoi de bani care varia de la 169 la 469 de lei pentru cele cu adevarat dedicate. Bine, dadeai 169 de lei, care inseamna si asta o gramada de bani, dar stateai la o distanta de nici daca trageai cu tunul nu ajungeai la scena, asta daca nu venisesi cu o ora inainte de inceperea trupei de deschidere ca sa prinzi loc in fata la gard si sa nu te mai misti pana la sfarsit. Am inteles ca in fata se formase o balta in care inotau rechinii, asta ca sa stii pe viitor pentru ce dai o basculanta de bani.
In rest, am mai putut vedea clasicele momente cu privirile si textele a la Alice Cooper in mai multe momente, precum cel de la “7 Is 7”, sau cum Joe Perry a dat pe “My Generation” cu chitara aia de o boxa pana i-au sarit capacele. In fine, au putut vedea cei de la Diamond, Golden si din fata de la Normal pentru ca cei din spate au avut noroc cu cele doua ecrane care flancau scena ca altfel ramaneau doar cu auzitul. Au mai existat si partile de la “Stop Messin Around” cu Alice la muzicuta si Joe intr-un solo cu chitara pe ceafa. Sau cele de la “Sweet Emotion”, in care Depp si Perry au pus de un duet la solo. Lasand la o parte extazul subiectiv al unor fete care e posibil sa fi avut impresia ca au vazut vreun Satriani, se poate afirma ca actorul n-a dezamagit si si-a facut treaba decent si cinstit. Evident ca nu poate fi comparat cu Joe Perry, dar nici pe acesta din urma nu tin minte sa-l fi vazut pe vreun platou de filmare.
Avand in vedere ca Johnny Depp nu este un extrovertit, ba chiar dimpotriva, de comunicarea cu publicul s-a ocupat Alice Cooper pentru ca se stie ca el este in viata de zi cu zi un om foarte deschis si de treaba. Depp a fost cel care a ingaimat un “Multamesc” la iesirea de pe scena, insa racnetele fanelor scoase din minti i-au adus inapoi dupa cateva zeci de secunde pentru inca doua piese. Doua piese si primii stropi care incepeau sa cada si care i-a pus pe unii – razleti, ce-i drept – pe picior de plecare. Ceilalti nu se sinchisesc insa si se joaca cu niste baloane barosane ce plutesc in rosu si negru peste capul spectatorilor la “Schools Out” pentru ca “all in all we ve just another brick in the wall”. Iar pentru ca de obicei este bine sa stii cu cine ai avut de-a face pe de-a intregul, Alice Cooper ii prezinta pe toti cei de pe scena si care sunt Bruce Witkin la chitara, clape si backing vocals, Robert DeLeo la bass, Matt Sorum la tobe si backing vocals, Joe Perry la chitara, Johnny Depp la chitara si backing vocals (isterie in public, dar asta deja devenise laitmotivul serii) si, evident, Alice Cooper, cel care admite ca s-au simtit foarte bine si ca se vor intoarce pentru sangele nostru. Asta chiar a sunat misto avand in vedere ca majoritatea era constituita din femei, chiar as fi curios daca este un mesaj deliberat sau doar asa s-a potrivit.
Seara mai are un ultim moment cand Alice ne mai cere “one last favour: tell Happy Birthday to Johnny”, iar pe scena apare un tort pe care scria chiar asa “LA MULTI ANI, JOHNNY!” Actorul multumeste din nou in romana, mai lesina vreo doua sute de crestine si totul este gata la cateva minute dupa ora 23:00, atunci cand un alt mare si spectaculos foc de artificii trage cortina peste Romexpo.
A fost o seara cu plusuri si minusuri. Cu multe plusuri pentru doamne, cele care cu siguranta au plecat cu o amintire frumoasa ca au apucat sa-l vada pe piratul vampirizat, insa si cu unele minusuri legate de vesnicele probleme organizatorice care chiar nu inteleg de ce tot trebuie sa se repete la nesfarsit in conditiile in care biletele costa cat costa. In fine, vara asta vor mai fi cateva evenimente mari sau foarte mari si nu stiu de ce am impresia ca problemele vor aparea din nou in unele cazuri. As prefera sa nu am gura aurita, insa istoria a dovedit ca unii chiar nu vor sa invete din gherlele trecutului. Vom trai si vom vedea.
Setlist concert The Hollywood Vampires la Romexpo:
Intro: The Last Vampire
1. Raise The Dead
2. I Got A Line On You (Cover Spirit)
3. 20th Century Boy (Cover T. Rex)
4. Pinball Wizard (Cover The Who)
5. My Generation (Cover The Who)
6. Manic Depression (Cover The Jimi Hendrix Experience)
7. Cold Turkey (Cover Plastic Ono Band)
8. Come Together (Cover The Beatles)
9. 7 And 7 Is (Cover Love)
10. Whole Lotta Love (Cover Led Zeppelin)
11. Five To One / Break On Through (To The Other Side) (Cover The Doors)
12. Rebel Rebel (Cover David Bowie)
13. Suffragette City (Cover David Bowie)
14. As Bad As I Am
15. Stop Messin Around (Cover Fleetwood Mac)
16. My Dead Drunk Friends
17. Ace Of Spades (Cover Motorhead)
18. Im Eighteen (Cover Alice Cooper)
19. Sweet Emotion (Cover Aerosmith)
Encore
20. Train Kept A-Rollin (Cover Tiny Bradshaw)
21. Schools Out / Another Brick In The Wall 2 (Cover Alice Cooper / Cover Pink Floyd)
