Interviu cu Hupogrammos (Dordeduh) despre anii dedicati muzicii!

1200

Dupa concertul aniversar din clubul Quantic (Poze concert Dordeduh – Ten Years Anniversary), am stat de vorba cu Hupogrammos (Edmond Karban) din Dordeduh despre anii dedicati muzicii.

– In primul rand vreau sa va felicit pentru cei zece ani in care Dordeduh ne-a imbogatit vietile si sa va multumesc pentru ca ati acceptat acest interviu. Acesti ani au insemnat un album (“Dar de Duh” – 2012) si un EP (“Valea Omului” – 2010). Desi destul de restransa activitatea discografica, Dordeduh este o trupa vie in inimile fanilor. Ce credeti ca face ca muzica voastra sa fie atat de prezenta in constiinta publicului?

Multumim pentru cuvintele frumoase. Nu cred ca pot eu judeca de ce Dordeduh este o formatie vie in inimile fanilor. Insa ma bucur mult ca este asa. Probabil ca muzica si mesajul nostru reprezinta o felie mica din suma necesitatilor emotionale, spirituale si de ce nu, intelectuale ale ascultatorilor. Pentru noi este un motiv de bucurie sa vedem ca, in ciuda activitatii restranse a formatiei, oamenii inca ne urmaresc.

– In concertul aniversar din clubul Quantic, ati cantat trei piese noi de pe un viitor album. Ne puteti spune mai multe lucruri legate de acest album, si cand sa ne asteptam sa apara?

Initial intentionasem sa terminam tot materialul de inregistrat pana la sfarsitul lui ianuarie, insa starea mea de sanatate nu mi-a permis asta si suntem deja in intarziere fata de planul initial. Cel mai probabil ca albumul va fi lansat in toamna acestui an. Restul detaliilor legate de piesele ce-l compun as prefera sa nu le discut, deoarece sunt inca supuse schimbarilor si cel mai probabil ca nu toate piesele pregatite vor ajunge pe materialul final.

– Piesele noi au un vibe mai progresiv fata de compozitiile de pe “Dar de Duh”, veti mentine aceasta caracteristica pe tot albumul? Va fi mai melodic?

Personal mi se par mai putin progresive, dar eu sunt subiectiv. Sincer, imi pasa mai putin de eticheta care se va pune, atata timp cat ele vor ajunge la inimile oamenilor.

– Care este ideologia trupei? Aveti idei noi pe care le veti exprima in noul material discografic?

Cum textele inca nu sunt finalizate, as prefera sa nu ma pronunt inca cu privire la mesajul lor. Dar cu siguranta nu vor fi cu nimic neobisnuite ascultatorilor nostri. Sunt temele de baza pe care le tratam in muzica noastra: umanitatea si spiritualitatea, de data asta probabil o spiritualitate mai practica, mai aplicabila in viata de zi cu zi.

– Este muzica Dordeduh o provocare? O incercare de a scoate ascultatorul din zona de confort?

As putea spune ca este. Suntem cunoscuti pentru diversitatea muzicala pe care o abordam si odata cu asta este inevitabil ca ascultatorul sa nu parcurga diverse stari perceptuale, daca este implicat in ascultarea pieselor. Unele dintre acestea nu sunt intotdeauna aflate in zona de confort al ascultatorului. Dar de cele mai multe ori intentia si povestea din spatele muzicii este asemeni evenimentelor din viata de zi cu zi: cu urcusuri si coborasuri. Cu cat este mai adanca si mai autentica introspectia, cu atat este mai cathartica luminarea.

– Unde va vedeti peste ani ca trupa? Este mai important succesul, sa fiti cunoscuti, sau ceea ce ajunge la pubic?

In general ma straduiesc sa nu am asteptari si sa nu fac supozitii. Cred ca vom fi unde va trebui si unde vom putea sa fim. Desigur, tinta noastra este ceea ce ajunge la public, insa ascultatorii trebuie sa inteleaga ca succesul este important in masura in care iti poate oferi continuitate in activitatea muzicala. Daca lumea nu vine la concerte, nu plateste un bilet de intrare, nu cumpara materialele formatiei, trupa nu are cum sa supravietuiasca. Iar in momentul de fata supravietuirea zilnica ne mananca mai tot timpul cat si creativitatea. Ne-ar placea sa putem sa fim mai activi si mai dedicati formatiei, insa din nefericire formatia nu poate produce nici macar pe aproape cat am avea nevoie pentru a putea supravietui din cantat. Asadar, mai “ciupim” timp de ici – colo pentru a putea avea continuitate. Insa in conditiile actuale, cand nu poti aloca timp dezvoltarii, creativitatii sau, chiar general vorbind, elevarii tale ca muzician, nu ai cum sa produci 100% din ce ai putea face. Si din asta toata lumea are de pierdut, caci dispar profesionistii, dispar posibilitatile de a aparea formatiile cu adevarat importante. Un Pink Floyd nu s-ar putea naste niciodata in astfel de conditii. Astazi oamenii au cu atat mai putin cadrul si suportul pentru a se perfectiona in arta muzicala, nu mai au sansa de a parcurge si de a se dedica unei cariere muzicale. In zilele noastre muzica nu mai poate fi privita serios, ci mai degraba ca un hobby, care-ti va trece candva. Sunt convins ca muzicienii din generatia mea si nu numai sunt familiari cu intrebarea: “Si… ce mai faci? Mai canti?“. Da dragilor, inca mai cant, inca nu mi-a trecut, inca nu m-am maturizat!

– Ne puteti impartasi cateva metode / procese prin care compuneti piesele?

Cu siguranta nu urmarim nici o formula. Cele mai creative momente sunt acelea in care inspiratia vine de la sine. Astfel de momente sunt rare si un artist le apreciaza la maxim. Sunt acele momente in care ai o certitudine ca ceea ce se naste atunci este ceea ce trebuie. Insa nu poti crea la comanda astfel de momente, ele vin si pleaca la fel cum au venit: subit. Restul este viziune.

– Cum simtiti publicul roman comparativ cu cel din afara? Sunt romanii mai dedicati sonoritatilor de factura asta? Credeti ca s-a schimbat in timp publicul roman?

Stiti ce este interesant? Ca primesc intrebarea asta de mai bine de 20 de ani in Romania, insa nimeni din “afara” nu m-a abordat cu o astfel de comparatie. Metalistii sunt o mare familie, o comunitate, poate cea mai omogena comunitate de pe planeta. Au in mare aceleasi obisnuite cam peste tot, indiferent de rasa, culoare, apartenenta politica, religioasa sau mai stiu eu ce. Eu ma bucur ca sunt metalist. Romanii sunt la fel de prosti, sau destepti ca cei de afara, la fel de ingnoranti, sau pasionati ca cei de afara, la fel de extremi, sau uniti ca cei de afara. Este o familie, cu bune cu rele.

– Ati avut multe concerte peste hotare. Sunteti apreciati acolo, ati avut gandul sa plecati, sa va stabiliti in alta tara?

Eu personal am avut acest gand, insa nu datorita faptului ca suntem apreciati, ci pentru conditiile de trai de aici, care sunt precare si pentru ca se petrece o epurare intelectuala de ceva ani in tara noastra si este greu sa te mai simti “acasa” in Romania. Cand vom ajunge in momentul in care nu vom mai avea nici natura care sa ne faca sa ne simtim “acasa”, caci catre asta ne indreptam, atunci chiar nu vom mai avea nimic. Nici identitate, nici natura.

– De unde va inspirati? Sursa folclorica si spirituala e clara, dar mai precis? Sunt legende? Cantece populare din zona natala? Sau poate arta vizuala, film, literatura?

Eu personal nu am avut niciodata folclorul ca sursa se inspiratie. Nu am ascultat si cel mai probabil nici nu voi asculta folclor. Probabil ca este o predilectie personala, insa sunt foarte putine piese folclorice care sa-mi spuna ceva. In plus, in folclorul romanesc nu exista innovatie de mai bine de 200 de ani. Uitati-va la chipurile plictisite ale celor care canta folclor, dar si al celor ce asculta folclor. “Freaca” aceleasi piese, aceleasi game pana la moarte. Folclorul nu mai produce traire, nu mai produce autenticitate, pentru ca nimeni nu-l mai simte. Nu mai este actual. Nu mai vorbeste pe limba oamenilor, nu mai vorbeste inimilor. Pe deoparte este bine ca s-au prezervat valorile folclorice si ca mai avem o mostra a ceea ce se canta de peste 200 de ani. Insa pe de alta parte nu este acceptabil ca nu s-a creat nimic nou in directia asta. Nu au aparut muzicieni care sa traiasca autentic aceasta cale, care sa contribuie notabil si sa ofere o directie in istoria muzicii folclorice romanesti. Piesa noastra “Dojana” este aportul nostru umil si neavizat in directia asta. Dar ca sa ma intorc la intrebarea initiala, inspiratia mea se trage mai degraba din putinele experientele si trairile impersonale pe care le mai am, din cand in cand si care nu prea au treaba cu viata reala.

– Este “Dar de duh” structurat ca un album concept?

Da, “Dar de duh” este un album conceptual creat in jurul principiului numarului 7. Practic cu “Dar de duh” am continuat “traditia” noastra adoptata si la Negura Bunget de a atribui fiecarui album un principiu numerologic. Aspectul central al acestui album este legat de cele 7 ierarhii spirituale si de evolutia si dezvoltarea spiritelor pe parcursul calatoriei in devenirea lor. Aceasta devenire am asociat-o si cu diferite personificari ale celor 7 zile din cultura romaneasca, dar si alte culturi traditionale, cu cele 7 planete din astrologia antica, unde saptamana incepe cu Saturn (sambata) si se termina cu Venus (vinerea). Am asociat de asemenea rezonanta pe care o are fiecare planeta, cu cei 7 centri energetici ai omului care de asemenea au fiecare o vibratie specifica; cuvinte care rezoneaza cu aceste vibratii… Chiar daca am studiat mult pentru acest album, iar lucrurile pot parea foarte complicate din punct de vedere intelectual, abordarea noastra a fost una cat se poate de intuitiva, iar albumul cu siguranta nu se adreseaza partii noastre intelctuale, ci inimii, partii sufletesti. Asadar invitam oamenii ca mai degraba sa simta albumul, decat sa-l gandeasca.

– Ce muzica va place sa ascultati?

Din nefericire eu nu mai ascult muzica, caci toata viata mea se invarte in jurul muzicii. Fiind sunetist, la studio tot ceea ce fac este legat de muzica, la sonorizari iarasi muzica, cu formatia tot muzica. Am ajuns sa apreciez cu toata fiinta linistea si ma bucur de ea ca un copil cand am parte de ea.

– In specatcolele de pana acum ati folosit mai multe instrumente populare (toaca, tulnic, etc.), veti studia si alte instrumente traditionale? Veti experimenta muzical in acest sens?

Pentru viitor am dori sa aducem pe scena doua show-uri: unul “normal”, ca pana acum, cu 4 membri pe scena, unde sonoritatile aditionale sunt redate de pe un sampler. Este solutia nostra mai “buget” care nu implica logistica si costuri aditionale. Sunt probabil showurile pe care le vom sustine in turneele noastre. Si am mai dori sa prezentam din cand in cand si niste show-uri mai speciale, cu un extended line-up, unde sa venim cu mai multe instrumente traditionale pe scena si unde sa putem pune pe scena anumite piese ce, interpretate astfel, au o incarcatura diferita. Desigur aceasta varianta este mult mai costisitoare pentru noi si pentru promoteri si nu o putem pune pe scena oriunde, fiind nevoie anumite aspecte logistice specifice unor astfel de showuri.

– De ce nu cantati mai des in Romania?

In primul rand nu ne-ar placea ca lumea sa se plictiseasca de noi. Si noi avem o regula: cantam maxim de doua ori pe an intr-un oras. Dar stiu, in ultima vreme nu am mai avut prea multe cantari nici in tara, nici in strainatate. Adevarul este ca nu dorim sa obosim audienta cu aceleasi piese. Cum nu am mai avut ocazia sa facem ceva nou, in mare pare din cauza evenimentelor din viata mea de familie, nici nu am mai prea cantat. Acum, odata cu lansarea albumul nou, sper sa ne reintoarcem mai constant, atat pe scena romaneasca, cat si in strainatate.

– Ce planuri aveti de acum incolo?

Pai acum suntem prinsi cu inregistrarea si productia albumului, de care ne ocupam noi in exclusivitate, ceea ce este o munca mult mai elaborata decat si-ar imagina majoritatea. Exista anumite etape ce trebuie parcurse, dupa o anumita “strategie” stabilita in prealabil. De cele mai multe ori socotelile de acasa nu se potrivesc cu cele din targ si atunci intervin amanari samd. E o perioada intensa pentru noi acum. Insa, in linii mari, planul este de a inregistra albumul, de a-l lansa si de a-l promova cat mai bine si prin cat mai multe showuri. Cel mai probabil albumul va aparea in toamna si va avea parte de o promovare intr-un turneu in tara si unul in strainatate, dupa care mai vedem.

Multumesc mult.
Si eu iti multumesc pentru interes si atentie.

Interviu realizat de Alina!