Si anul acesta “orasul in oras” Peninsula /Felsziget Greenfest, de aceasta data sub egida Tuborg, declarat cel mai mare festival din Romania, a reusit sa stranga 73000 de iubitori de muzica de felurite genuri, precum rock, punk, heavy metal, progressive,indie, dubstep, techno si multe altele, in acelasi Targu Mures in care are loc de fiecare data marea adunare de la sfarsitul lunii august. Amplasamentul a fost, ca de obicei, langa Complexul Weekend, un loc numai bun de plecat in vacanta…sau in weekend. Totusi, fata de spatiul alocat desfasurarii festivalului in alti ani, anul acesta a fost “putin mai incolo”, cu mai putine urcusuri si coborasuri, intrucat terenul a fost ceva mai drept, fapt care a fost cu dus si cu intors, avand in vedere ca de pe movile puteai viziona un concert mai in tihna, chiar daca mai de la distanta. Au fost cinci scene de aceasta data, si anume: scena headlinerilor – Tuborg Main Stage, nelipsitul Freedom Music Arena, Kiss Terrace, Talent Stage – unde au avut ocazia sa se desfasoare cateva noi talente – si The Carpathian Garden Stage, cea mai mica dintre scene, dar pe care au cantat cateva trupe, atat romanesti, cat si de la vecinii maghiari.

Prima zi a fost de dezmeticire, se vedea ca oamenii abia isi intrau in straiele de festival, insa trupele cu abonament anual la Peninsula, precum Zdob si Zdub si Tankcsapda, au incalzit bine atmosfera la Main Stage inainte de Guano Apes, care au facut show, insa care pe mine personal m-au facut sa ma stramb de cateva ori inainte sa apuc sa gust concertul: prima oara atunci cand au cantat “Quietly”, chiar in deschidere, piesa care, sincer, mi s-a parut ca suna net mai bine pe orice inregistrare fata de varianta pe care ne-au prezentat-o ei pe viu. Ulterior si-au revenit, i-am iertat, trecem peste. Cea de-a doua oara – iar aici unii domni s-ar putea sa ma contrazica – a fost atunci cand solista Sandra Nasic si-a dat jos tricoul larg pe care il avea si a ramas intr-un maieu in dungi si o fusta scurta. Toate bune si frumoase pana aici, insa fusta mi s-a parut mai scurta decat limita dintre vulgar si sexy, dat fiind ca am avut de admirat posteriorul stimabilei pe toata durata concertului. Cam atat la capitolul vizual; cat despre cel auditiv, sunetul a fost excelent, asta mai putin daca stateai foarte aproape de scena. In paralel, au fost K’s Choice, Urma si Foreign Beggars la Kiss Terrace, R.O.A. la Talent Stage si “bumpti-bumpti” la Freedom Dance Arena. La un moment dat am auzit la cea din urma un oaresce remix dupa Guns’n’Roses – “Sweet Child Of Mine”, apoi am trecut mai departe si cam asta a fost cu cortul cu pricina. Se mai auzea cate ceva pe la Main Stage intre melodii, asa incat, in a treia zi de festival, Iggy Pop a si facut o remarca rautacioasa la adresa fanilor techno, insa asta e alta poveste si ajungem si la ea.

A doua zi se vedea ca parca alta e situatia, era si ceva mai multa lume si ceva mai mult chef de viata in jur, e drept ca si alcoolemia crescuse ca nivel general. Pe timpul zilei, fiecare cauta cate o distractie in plus sau o modalitate de a se racori. Drept solutii am avut parapanta cu motor, piscina din interiorul Complexului Weekend, Tuborg Chillout Zone, paintball, sphere ball si sporturi diverse, de la trasul cu arcul pana la catarare. Seara incepea sesiunea de bungee jumping, laolalta cu cea de karting, asta intre mesele cu specific unguresc si romanesc care puteau fi servite la standurile din cadrul festivalului. E drept ca parca s-a mizat mai mult pe fast food anul acesta, insa am gasit si multe dintre lucrurile care mi-au incantat papilele gustative inca de prima oara cand am fost la Peninsula.

Revenind la muzica, pe 26 august ziua a inceput cu Tapinarii si cu Toulouse Lautrec la Carpathian Garden Stage. Scena principala a insemnat: Les Elephants Bizarres, Belga si glumetul Danko Jones, iar Kasabian, cel mai bun grup britanic din 2010, conform Brit Awards, a incheiat cu succes seara. Totusi, comparativ cu Danko Jones, care chiar a animat publicul dupa fiecare melodie, parca la Kasabian lucrurile au fost mult mai linistite, pe stilul “Veni, vidi, vici”. La Kiss Terrace am avut intai The Moood, simpatici ca intotdeauna. Au urmat N.O.H.A. in formula noua, cu Susi Gamboa la voce si Camilla de Oliveira la voce si la chitara, doua prezente feminine energice si incantatoare auzului. O alta trupa cu precedent la Peninsula a fost Tunderground, in timp ce Grimus isi desfasurau activitatea la Talent Stage. Fata de ce auzisem ultima oara, acum un an, de la Grimus, parca de data asta a sunat ceva mai bine, in sensul ca am reusit sa ascult cateva melodii cu mai multa placere, asa ca bravo lor pentru imbunatatire!

Ziua a treia, inceput de weekend, lume venita de peste tot, fuga-fuga, sa mai prinda ceva din festival, mai ales ca era Iggy Pop care nu canta pop, ci punk si rock, dar deh, teapa cui judeca o carte dupa coperta! Pentru cei care stiau despre ce era vorba, insa, pot sa spun ca da, Iggy and The Stooges au facut un spectacol de zile mari si ne-au dat inca o lectie de energie de la oameni cu varste respectabile, asta dupa toate celelalte concerte in Romania de anul acesta si de anul trecut ale catorva dintre veteranii muzicii rock, precum AC/DC, Iron Maiden, Ozzy Osbourne, Judas Priest sau Alice Cooper. SI Iggy inca mai poate si inca se tine bine! A cantat, a urlat, a dansat, a chemat oameni pe scena, a coborat aproape de multimea dezlantuita si mai-mai sa-si incalce inca o data promisiunea de a renunta definitiv la stage diving, facuta dupa accidentul de la Carnegie Hall, New York, din 2010. Pana la urma, daca s-a putut la Madrid, de ce sa nu se poata si la Targu Mures? Totusi, a stat cuminte de aceasta data, insa a avut grija sa se zbenguiasca suficient si compensatoriu. Trebuie mentionat faptul ca volumul sunetului a urcat brusc si dureros o data cu inceperea concertului, asa incat sunt destul de sigura ca a fost cel mai zgomotos eveniment al festivalului.

N-ar fi drept sa omit trupele care au cantat in deschiderea celor de la The Stooges, mai exact Luna Amara, Subscribe si Nevergreen, care si-au facut treaba bine si care i-au mai obosit nitel pe cei din public care debordau de energie, inainte de Stooges. Totusi, cine a stat numai la Main Stage pe 27 august a pierdut la Talent Stage concertul trupei unguresti care a avut cele mai multe concerte la noi in tara in ultimii ani: Moby Dick, care tocmai ce a implinit 30 de ani de activitate. La capitolul “bumpti-bumpti”, la Freedom Dance Arena au fost in a treia zi de festival Suie Paparude, singura trupa din aceasta categorie despre care stiam cate ceva si care suna distinct fata de cele care faceau parte din line-up-ul festivalului.

Si uite asa am ajuns si la ultima zi a festivalului si cea mai reusita, dupa parerea mea, din care trebuie sa mentionez, inainte de toate, cu felicitarile adiacente, trupa Classic Beat Orchestra, care au cantat la Talent Stage si pe buna dreptate au meritat scena cu acest nume, pentru ca au, intr-adevar, talent cat cuprinde. In continuare, a propos de trupe cu multi ani in spate, se pare ca si Compact inca reuseste sa adune o gramada serioasa de oameni, chiar si la o ora la care unii inca isi mai fac siesta. Asta s-a intamplat la Kiss Terrace si tot acolo, imediat dupa Compact, au fost cei de la Gentleman, pentru a doua oara in Romania pe anul acesta. Intre timp, la Main Stage, metalistii tocmai terminau de dat din cap cu Pokolgep si incepeau sa se pregateasca de “caderea ciocanului”. Suedezii de la Hammerfall au fost pe masura asteptarilor si, dupa ce ne-au explicat conceptul de “slayer neck” (atunci cand mergi la concertul trupei tale rock favorite si dai din cap atat de mult, incat a doua zi ai gatul oblic intepenit), s-au asigurat ca a doua zi aveam sa fim si exemple vii ale acestui fenomen, ca doar cine se intoarce de la Peninsula trebuie sa poarte cu mandrie”relicvele” festivalului. Dupa o jumatate de ora de pauza, activitatea de la Main Stage a fost incheiata in mod oficial de olandezii de la Within Temptation, care ne-au incantat cat sa ne ajunga pana data viitoare. Prezenta scenica, tehnica, lumini, sunet, au mers toate mana in mana pentru un spectacol care sa lase o ultima impresie placuta. Si cu asta s-a cam terminat si cu Peninsula 2011. La Kiss Terrace, Dub FX abia incepuse sa cante cand Within Temptation isi trageau sufletul dupa seara a caror protagonisti au fost, iar ceva mai tarziu toata lumea se ducea acasa dupa inca un an peninsular. Sa ne vedem cu bine si data viitoare.