Opt ani bifati pe calendar de cand poposisera pentru prima oara la noi. La adapostul acestui rastimp generos, legendele death-metal si, totodata, trupa cu cel mai mare succes comercial pe aceasta nisa muzicala, cu peste un milion de albume vandute, Cannibal Corpse au brutalizat pentru a doua oara Bucurestiul intr-o seara dogoritoare de vineri, iulie, 2015.

In primavara lui 2007 avusesera loc ostilitatile in Studio Martin si se bulucisera cam cinci-sase sute de oameni, dupa cum imi povestea cineva. De data asta nu a mai fost ingramadeala fiindca spatiul a fost mult mai generos, insa asistenta a fost comparabila cu precedentul eveniment din cate am estimat eu ochiometric. Nu a dat deci pe dinafara din punct de vedere numeric, dar a dat in clocot din plin dupa cum va urma a fi povestit.

Un vanticel anemic si incins adia peste Cutitul de Argint putin dupa orele 19:00, moment in care am ajuns in zona. Am presimtit ca inauntru nu este multa lume doar vazand trotuarele pustii si lipsite de masini parcate, in contrast evident cu o zi obisnuita de concert. Fatalitatea a facut sa am dreptate, iar inauntru am remarcat un public rarefiat si molesit de caldura, dar si un pusti de cinci-sase ani, practic o mana de om, ce-l insotea pe tatal sau. Acest aspect nu i-a impiedicat pe organizatori sa dea startul exact la ora anuntata, astfel ca la 19:15 urca pe scena prima trupa din deschidere.

Nu stiam absolut nimic despre Epileptic Outbreak si probabil ca in aceeasi ceata erau si altii, insa acest lucru nu este de mirare avand in vedere ca baietii n-au nici macar un an vechime in forma actuala. Doi vocali, doua chitari, o chitara bass si tobe, cam aceasta este formula lor instrumentala cu care au oferit timp de circa patruzeci de minute un deathcore oarecum interesant si care a variat de la intonatiile specifice la acorduri mai melodioase si mai ritmice. Doua momente apreciate au fost acelea in care ei au beneficiat in doua randuri de aportul vocal al mai experimentatilor “Mihaita” (Mihai Ionescu de la Cap de Craniu) si Andrei Vladila de la Walk The Abyss. Inteleg ca oamenii sunt pe cale sa scoata primul lor material discografic, deci sa le uram mult succes in intreprinderile lor si sa purcedem mai departe.

Daca Epileptic Outbreak inca navigheaza in underground, cei care le-au urmat chiar nu mai necesita nici un fel de prezentare. Cu unsprezece ani de vechime in spate si trei albume la activ, L.O.S.T. sunt bine infipti pe scena locala, avand insa si numeroase participari la festivaluri de afara alaturi de nume de referinta. De aceea nu a fost un lucru inedit faptul ca au oferit un spectacol bine degustat de publicul ce incepuse sa prinda o oarecare consistenta odata cu trecerea timpului. Ii mai vazusem si cu alte ocazii, stiam ce pot si ca pot extrem de bine, astfel ca nu am avut de facut decat sa-mi vad asteptarile confirmate. Cam trei sferturi de ora spre cincizeci de minute au stat pe scena, au cantat, au comunicat cu publicul, au glumit, au improvizat pe “From nothing to everything and back” fara al doilea chitarist care plecase de cateva zile putin mai departe in Kuweit, dar si-au si fidelizat sustinatorii aruncand in public cateva discuri cu creatiile de pe cele trei materiale discografice pe care le-au scos pana acum. Ultima piesa, “Ziua ce vine”, a tras cortina la figurat peste recitalul lor si a facut sa creasca nerabdarea in asteptarea capului de afis al serii.

O jumatate de ora au durat pregatirea scenei si reglajele tehnice pana cand s-a dat drumul la growl. Cu o statura impresionanta, mult mai masiva decat transpare din fotografii sau clipuri video, Corpsegrinder a dat urletul care a dezlantuit iadul peste Arene. Odata cu asta, a izbucnit si dementa in public. Una moderata din punct de vedere numeric, doar 15-20 de persoane participand la mosh-pit, insa trebuie mentionat ca acesta a durat fara pic de pauza de la prima pana la ultima piesa. Fiind in turneu mondial de promovare a celui de-al treisprezecelea album de studio, au fost incluse in setlist si trei din piesele de pe “A Skeletal Domain”, grupate strans undeva in prima jumatate a concertului, insa grosul a fost reprezentat de compozitiile de referinta ale acestei trupe si care au facut istorie pentru cei care apreciaza acest gen al metalului, astfel ca nu puteau lipsi deja clasicele “Hammer Smashed Face”, “Devoured By Vermin”, “A Skull Full Of Maggots” sau “I Cum Blood”. Si-au maturat practic intreaga istorie discografica, singurul album ramas neonorat fiind “Butchered At Birth” de la inceputurile trupei.

Au fost si ceva probleme tehnice in doua-trei randuri, din fericire de scurta durata insa, deci toata lumea, atat cat se stransese, s-a putut bucura de forta demonica din vocea lui George Fisher, de ferocitatea demential de rapida si agresiva a riff-urilor de chitara sau de rafalele de mitraliera din betele lui Paul Mazurkiewicz. Se stie ca death-metalul presupune prin insasi intensitatea sa niste instrumentisti de calitate, iar cand ai de-a face cu un asemenea nume urias cum este Cannibal Corpse, virtuozitatea este ceva subinteles. Nu a lipsit nici comunicarea cu publicul, ea imbracand pe alocuri tente chiar amuzante. Este haios sa vezi cum o namila de om, care dupa ce se agita cu furie pe scena si face sa tremure boxele cu growl-ul specific in timp ce practica un windmill violent, redevine o persoana cu voce absolut normala, care face glume si care isi prezinta piesele cu inflexiuni de parca ar canta unui copil de nani-nani. I-a si provocat la un moment dat pe cei din primele randuri sa incerce sa-i faca fata la headbanging, insa i-a asigurat totodata ca “you will fail, but at least you may try.” Adevarul este ca, atunci cand baga “morisca”, falfaiau pana si coloanele din partea din spate a Arenelor si nu cred ca mai mira pe nimeni de ce are gatul gros si puternic ca a unui bivol.

Sincer sa fiu, nu am sesizat sa se fi petrecut clasica pauza inaintea momentului de bis, astfel incat totul a luat sfarsit destul de brusc pentru multa lume la capatul a fix o ora si un sfert. N-a fost o surpiza pentru mine fiindca stiam cu ce setlist de turneu urmau sa se prezinte, insa pentru multi de acolo a fost un moment oarecum neasteptat si care a starnit putina confuzie fiindca nu stiau daca sa mai stea sau sa plece. In fine, cand totul a capatat sens, fiecare si-a luat picioarele la spinare si s-a lasat inghitit de bezna noptii.

Desi death-metalul este un gen de muzica care predispune la exprimari mai infierbantate, nu au fost probleme majore, fiecare vazandu-si de mosh-pit, de headbanging sau, pur si simplu, de stat cu un pahar de bere in mana si savurat concertul. Am inteles ca la un moment dat a fost o persoana mai inflacarata care a avut un incident cu cineva de la paza, dar n-am surprins momentul si nu cred ca are rostul sa fabulez doar din auzite pe marginea subiectului.

Cam putina lume prezenta pentru greutatea numelui de pe afis, dar asa se intampla cand este vara, cand sunt concedii sau vacante, cand trebuie sa mai gestionezi si oferta concertistica extrem de abundenta in ultimul timp, iar banii nu cresc in copaci si nici nu curg la robinet. Daca mai punem la socoteala si canicula, nu-i greu sa ne explicam situatia. Una peste alta, pana la urma va ramane in istorie faptul ca vineri seara au fost acolo cateva sute de oameni care si-au oferit privilegiul de a-si administra o supradoza furioasa de energie in atmosfera si asa incandescenta a zilelor prin care trecem.

Setlist Cannibal Corpse la Arenele Romane:

1. Scourge Of Iron (Torture – 2012)
2. Demented Aggression (Torture – 2012)
3. Evisceration Plague (Evisceration Plague – 2009)
4. Stripped, Raped and Strangled (The Bleeding 1994)
5. Disposal Of The Body (Gallery Of Suicide – 1998)
6. Sentenced To Burn (Gallery Of Suicide – 1998)
7. Kill Or Become (A Skeletal Domain – 2014)
8. Sadistic Embodiment (A Skeletal Domain – 2014)
9. Icepick Lobotomy (A Skeletal Domain – 2014)
10. Addicted To Vaginal Skin (Tomb Of The Mutilated – 1992)
11. The Wretched Spawn (The Wretched Spawn – 2004)
12. Dormant Bodies Bursting (Gore Obsessed – 2002)
13. I Cum Blood (Tomb Of The Mutilated – 1992)
14. Unleashing The Bloodthirsty (Bloodthirst – 1999)
15. Make Them Suffer (Kill – 2006)
16. A Skull Full Of Maggots (Eaten Back To Life – 1990)
17. Hammer Smashed Face (Tomb Of The Mutilated – 1992)
18. Devoured By Vermin (Vile – 1996)