Nestramutati In Napraznica Goana – Concert Bucovina la Arenele Romane

93

Lansarea unui nou album ar trebui sa fie pentru orice trupa din lume un moment de gala, pe care fiecare ar vrea sa-l sarbatoreasca asa cum se cuvine si sa-i bucure pe fani. Desi in saptamanile astea multi nu prea au chef de distractie, iesenii de la Bucovina au trebuit sa treaca ei insisi peste tristete si amaraciune si sa-si duca treaba pana la capat, pentru ca viata are uneori nedreptul obicei de a merge mai departe si de a le lasa pe toate in urma.

Intamplarea face ca aceasta lansare sa se produca la distanta de fix un an de la lansarea in Fabrica a videoclipului piesei “Spune Tu, Vant”, iar daca atunci mai bine de sapte sute de oameni se inghesuiau tot intr-o sambata in club, de data aceasta cererea de bilete a fost mult prea mare pentru a nu muta concertul in cortul incalzit de la Arenele Romane. Coincidenta sau nu, doua din trupele din deschidere au fost aceleasi, numai Vidma fiind inlocuita de data asta de Eternal Fire. Tocmai pe acestia am reusit cu brio sa-i ratez, fiindca unii oameni se pare ca-si pierd cu succes mintile in aceasta perioada a anului si dau navala pe strazi ca sa blocheze complet circulatia si sa dea peste cap planurile unora care trebuie sa ajunga intr-un anumit loc, astfel ca nu pot spune despre prestatia lor pe scena decat ce am auzit de la un prieten, mare blacker in adolescenta, ca i-a placut ce a vazut si auzit. Pana la proxima ocazie, nu-mi ramane decat sa ma multumesc cu auditiile de pe internet si sa sper ca-i voi vedea si la treaba in curand.

Am ajuns in schimb pe la mijlocul recitalului celor de la Asemic, pe care aproape ii ratasem si anul trecut, si care au venit cu o schimbare stilistica importanta, schimband registrul de la black metal catre un metal progresiv pur instrumental, deci cu piese lungi, elaborate si la care se aude cu urechea libera ca s-a muncit mult. Am remarcat detaliul ca, desi sunetul era foarte puternic, acesta nu deranja ca in alte cazuri in care din boxe primesti peste timpane niste smetii de simti efectiv ca o iei la vale. Patruzeci de minute au avut la dispozitie si s-au achitat de ele prin sase-sapte piese, ultimele doua de pe cel mai recent album.

Pentru ca pana atunci se respectase aproape la minut programul serii, nici bucurestenii de la Tanin nu puteau face exceptie, astfel ca la 21:30 le-a venit lor randul sa arate ce pot. Eu stiam de ce sunt in stare fiindca ma lamurisera cu un an inainte, dar pentru cei nefamiliarizati banuiesc ca a fost binevenita si salutara trecerea de la prog la death, fiindca ei asta au in program si asta nu poate insemna decat o invitatie la headbanging, lucru care s-a si intamplat inca din debutul recitalului lor. Desi in buletin figureaza cu matusalemica varsta de un an si jumatate de la infiintare, acestia au reusit inca de anul trecut sa scoata pe piata un EP intitulat “A New Journey” si care contine cinci piese, cantate toate la Arene si care se numesc intr-o ordine aleatorie “We Are Going Down”, “This Is Not The End”, “Home”, “Madness” sau “Brothers Die For Me”, asta neinsemnand insa ca n-au prezentat si materiale noi precum “Be Yourself”. Atmosfera a fost de zile mari si s-a tradus in repetate serii de moshpit si chiar de crowdsurfing spre sfarsit, atunci cand spiritele erau serios infierbantate. Nici trupetii nu s-au lasat mai prejos si au rasplatit publicul cu multumiri fiindca aveau ocazia de a canta in fata celei mai numeroase asistente de pana in acel moment. Si, intr-adevar, chiar aveau pentru ce multumi fiindca gradul de ocupare a cortului batea undeva catre 90% si nu mai lipsea mult pana sa se umple complet.

Iar asta s-a intamplat in cele douazeci si cinci de minute ce ne-au despartit de momentul in care Bucovina urma sa urce pe scena. Pana atunci insa unii s-au retras afara sa fumeze, altii si-au gasit de treaba pe la dozatoarele de bere sau pe la standurile cu produse de promovare a trupei, altii pur si simplu au ales sa se mute de pe un picior pe altul si sa astepte cu stoicism. Aparusera in multime si primele doua steaguri tricolore – unul normal si unul inaltat pe o coada telescopica care-l ducea pana aproape de schela din tavan pe care erau agatate reflectoarele – care de altfel aveau sa ramana prezente vizual pe intreaga durata de doua ore a concertului Bucovina.

Al patrulea album de studio este “Nestramutat” si continua logica si mesajul precedentelor, adica vorbeste despre munti si paduri, despre stramosii daci si cum suntem noi aici pe veci stapani, despre paraiele repezi ale codrilor de arama sau nu neaparat, despre mituri, obiceiuri si superstitii locale. Asta nu a insemnat insa ca iesenii au inceput cu vreo piesa de pe acest album, ci au gandit putin diferit intregul concert, iar prima sarja in fortsa a fost asigurata de deja clasicul “Mestecanis”, urmat de “Strasnic Neamul Meu” si “Bucovina, Inima Mea”, compozitii care vin de hat, de departe, taman de pe primul lor material discografic din 2006. Si pentru ca “tot anul asta a fost ziua noastra si de cincisprezece ani va chinuim prin concerte”, dupa cum a declarat insusi solistul Florin “Crivat” Tibu, n-au stat prea mult pe ganduri si ne-au executat si cu “Zi Dupa Zi, Noapte De Noapte” sau “Duh”, ca sa aflam cum sta treaba de fapt. Daca tot spuneam mai sus ca intregul concert a fost gandit in mod distinct decat unul clasic de promovare de album, ar trebui amintit ca la capatul a aproape trei sferturi de ora si opt piese din trecut a survenit o mica pauza de vreo doua minute, la sfarsitul careia s-a auzit bucata de intro de pe “Nestramutat” si care se numeste de fapt “Incape-ntr-o Vorba”. Ce a urmat mai apoi a fost redarea in intregime a albumului si chiar in ordinea de pe tracklist, aici facandu-si loc si consacrata “Sunt Munti Si Paduri”, descrisa ca fiind cea mai black piesa Bucovina si introdusa pe album ca bonus track. A lipsit ultima piesa de pe album si vom vedea mai tarziu de ce, insa au continuat cu “Soim In Vazduh” pentru ca “fiecare metalist si-a pierdut pe 30 octombrie o parte din suflet”. Ultima din structura primului corp de concert a fost “Straja”, piesa cantata in cor de toti cei prezenti, dupa care chipurile ne luam la revedere, pe scena este desfasurat un tricolor inscriptionat cu #colectiv insotit de indemnul sa nu uitam niciodata, multumiri si cica ne vedem la urmatorul disc. Nu inainte insa ca Florin “Crivat” sa-i informeze pe cei care au cumparat albumul in acea seara ca vor primi gratuit in ianuarie un digipak fiindca, din cauza unor deficiente de organizare, discurile erau in cort la vanzare in niste plicuri facute manual in doar trei nopti.

Asta se intampla undeva la cinci minute dupa miezul noptii si evident ca nimeni nu credea ca acela era si sfarsitul concertului, fiindca dupa numai un minut oamenii reveneau pe scena pentru inca o repriza de patru piese intinse de-a lungul a vreo douazeci si cinci de minute, pe care au existat destule reprize in care s-a pornit un moshpit destul de mare in fata. Bineinteles ca nu putea lipsi “Spune Tu, Vant” si aceasta ar fi trebuit sa fie ultima piesa pentru ca membri Bucovina s-au strans in fata scenei, ne-au indemnat inca o data sa nu uitam niciodata si au iesit pe fundalul sonor al ultimei piese de pe albumul abia lansat, si anume “Nestramutati”. Aceasta ar fi trebuit sa fie regia spectacolului, insa ea a fost data peste cap fiindca publicul cerea intoarcerea lor pe scena si, cum asa ceva nu se prea refuza, au revenit pentru un al doilea si ultim bis in care urmau sa cante ceea ce le-ar fi cerut publicul. Iar publicul a cerut “Mestecanis” si asta a si fost, iar cei prezenti au rabufnit cu furie si, parca pentru o ultima descarcare emotionala, au incins un headbanging si un circlepit extrem de intens si cum nu mai fusesera pana atunci in seara aia.

Multa lume a fost la concertul Bucovina. Cifrele oficiale spun ca ar fi fost 1700 de oameni, iar din ce am vazut acolo cred ca estimarile sunt corecte fiindca a fost cu adevarat plin, cu siguranta fiind mai multa lume decat la concertele unor trupe straine cu greutate. Asta nu poate sa indice decat un singur lucru si acesta va fi tratat atunci cand voi trage concluzia a ceea ce s-a intamplat in ultima vreme.

Am lasat in mod intentionat la urma si am vrut sa tratez separat anumite momente ale serii de sambata, tocmai pentru a nu se dilua mesajul anumitor intamplari din timpul concertului. In primul rand, au fost numeroase momente in care a fost evocata amintirea celor care nu mai sunt si a celor raniti. Prima data a fost la inceputul concertului, mai precis dupa a patra piesa. A mai fost apoi momentul de la “Soim In Vazduh” de care spuneam mai sus. La inceputul primului bis s-a mai intamplat ca Florin “Crivat” a cerut zece secunde de liniste si, intr-o tacere mormantala, a deschis in fata microfonului o doza de bere pe care “ar fi vrut s-o bea cu Rugina si cu Mahmur si cu toti cei plecati”. In mijlocul celei de-a doua piese de la bis cand, pe “Sub Piatra Doamnei” in fata se producea un moshpit destul de mare, acelasi “Crivat” a intrerupt piesa si a avut un discurs foarte violent contra celor care ne conduc, cu referiri extrem de putin ortodoxe la cei din clasa politica. Si tot atunci a cerut ca masa de oameni sa se deschida in fata lui parca precum marea in fata lui Moise si a organizat un wall of death transformat intr-un urias moshpit pana la la sfarsitul piesei, bagandu-ne in cap ca “asa ar trebui facut si cu guvernul si guvernantii pentru ca impreuna rezistam in cort si in afara lui”. Si au mai fost cele doua steaguri care au fluturat pe intreaga durata a concertului, iar tricolorul pe care scria #FINDME falfaind de la dreapta la stanga pe “Mestecanis” ca o aripa de suflet pierdut este cu siguranta o imagine care ma va urmari multa vreme de acum incolo si pe care nu cred ca o voi uita vreodata.

Acestea au fost pataniile unei seri de sambata, petrecute intr-un cort aflat intr-un parc, un cort ticsit la propriu, in care a fost multa muzica, a fost multa emotie si in urma careia a ramas ca reper un singur mesaj esential care ar trebui sa ne bantuie mintile pana cand ne vom duce si noi si se va face liniste si in urma noastra. Sa nu uitam si sa nu-i uitam niciodata! Niciodata. Niciodata. NICIODATA!

Setlist concert lansare album Bucovina:

1. Mestecanis (Duh – 2010)
2. Strasnic Neamul Meu (Ceasul Aducerii-Aminte – 2006)
3. Bucovina, Inima Mea (Ceasul Aducerii-Aminte – 2006)
4. Zi Dupa Zi, Noapte De Noapte (Sub Stele – 2013)
5. Duh (Duh – 2010)
6. Vinterdoden (Ceasul Aducerii-Aminte – 2006)
7. Raul Vremii (Sub Stele – 2013)
8. Vuiet De Negru Izvor (Duh – 2010)
9. Incape-ntr-o Vorba (Nestramutat – 2015)
10. Da-mi Mana, Toamna (Nestramutat – 2015)
11. Carari In Suflet (Nestramutat – 2015)
12. Ultima Iarna (Nestramutat – 2015)
13. Veacul Ruinei (Nestramutat – 2015)
14. La Apus (Nestramutat – 2015)
15. Sunt Munti Si Paduri (Nestramutat – 2015)
16. Soim In Vazduh (Sub Stele – 2013)
17. Straja (Duh 2010)
Encore 1
18. Luna Preste Varfuri (Ceasul Aducerii-Aminte – 2006)
19. Sub Piatra Doamnei (Sub Stele – 2013)
20. Spune Tu, Vant (Sub Stele – 2013)
21. Nestramutati (Nestramutat – 2015)
Encore 2
22. Mestecanis (Duh – 2010)