Maximum Rock Festival, balans reusit intre goth, death-black metal si sonoritati doom

38

In graba si cu bucurie ne aruncam rapid intr-un taxi pe care-l luam de la Universitate si cerem destinatia Turbohalle. Parca ar fi la capatul pamantului. Dupa aproape 30 de minute de slalom pe drumurile bucurestene, ajungem, si chiar la timp pentru a prinde si surprinde deschiderea unei noi editii a festivalului Maximum Rock, eveniment important pentru peisajul metal autohton care s-a desfasurat in perioada 25-26 octombrie 2013. In linii generale, iubitorii sonoritatilor metal s-au delectat, pe buna dreptate, alaturi de trupe importante din sfera rock-ului romanesc si international, precum: White Walls, God, Vespera, Abigail, Atrocity, Leave’s Eyes, The 69 Eyes, Samael sau My Dying Bride. Concerte bune si foarte bune, nimic de zis. M-am declarat pe deplin incantata, mai ales ca uitandu-ma nu foarte in urma, mi-au trecut prin memorie alte cateva concerte extrem de reusite (Orphaned Land, Queensryche si Leprous).

Debutul primei zile de festival a fost unul destul de timid. Cei veniti cu ceva vreme inainte de prima trupa inca cautandu-si locul, amicii, multi achizitionandu-si bilet sau oprindu-se la standurile amenajate. Singurii, precum la startul de formula 1, erau jurnalistii foto, asteptand in fata scenei semnalul nerostit. Forfota, dar una placuta, fara peripetii, fiecare in legea lui s-a apropiat de scena dupa ce si-au terminat fumusel tigara sau paharul de bere, apa sau cafea. Cafea? Mai rar la evenimentele de gen.

Poate cea mai nedreptatita trupa a serii, insa si a intreg festivalului a fost Psycho Symphony, transilvanenii de psychedelic progressive metal, si asta doar pentru ca cineva trebuia sa sparga gheata. S-au prezentat bine, pentru cati dintre cei abia ajunsi au putut observa acest lucru. Fara sa vreau am ramas putin in aer, mai ales pentru ca au cantat mai putin decat era prevazut in program. Si abia se incalzisera instrumentele iar fumul de pe scena venea aprig catre publicul inca destul de razlet. Treptat, lumea s-a adunat si iubitorii sonoritatilor de gen avand motive serioase de bucurie, mai ales ca multe dintre trupe au prezentat piese de pe viitoarele albume sau secvente pe care le canta foarte rar.

Urmatorii pe lista au fost GOD – the Barbarian Horde, care au incins atmosfera la propriu, scena fiind cuprinsa de torte in flacari, strajeri cu sulite, domnisoare imbracate diafan, care au dansat discret si din cand in cand pe ritmul muzicii, spre multumirea domnilor aflati in fata scenei. Trupa cunoscuta si apreciata au ales sa cante printre multe altele “Here Comes The Night”, de pe al doilea album, o piesa de pe viitorul produs de studio si un cover Tudor Gheorghe “Au Innebunit Salcamii”. Dacia fie cu noi.

Trecere destul de rapida catre alt stil, dupa o noua repriza de Drum Stage, tigari, cafele sau beri. Specatorii se pregatesc sa-i primeasca cum se cuvine pe constantenii de la White Walls. Ce pot sa zic, baietii canta bine mereu, insa de data aceasta parca sunetul a lasat o usoara senzatie de infundat. Una peste alta, concert excelent, solistul Eugen Brudaru gasindu-se intr-o forma de zile mari. Formatia a ales sa interpreteze atat piese mai vechi, precum “Remember”, totusi cele mai multe apartinand ultimului lor produs, “Escape Artist”, un material care simbolizeaza evadarea din lumea reala intr-o lume imaginara, acolo unde totul este posibil. Una dintre secvente a fost acompaniata de un al doilea chitarist, Teo, un tanar ce urma sa implineasca 18 ani a doua zi si care s-a descurcat nemaipomenit.

Pasim vertiginos acum la nume straine si mult mai grele, Atrocity. Formatie germana de death metal apreciata de publicul din Romania, nu neaparat pentru show cat pentru prestatia live, plina de vana. Niste nemti foarte simpatici si talentati, care inca de la prima secventa au cerut specataorilor multa miscare, ceea ce m-a dus automat cu gandul la orele de aerobica din timpul gimnaziului. Vocalistul Alex Krull a trasmis salutari publicului, exprimandu-si totodata bucuria ca se gasesc din nou pe o scena din Romania. Au cantat printre multe piese cunoscute “Haunted by Deamons” sau “Death by Metal”, spre deliciul publicului, cat si “Blut”, “Necropolis” sau “Satans Braut”. Buna dispozitie a vocalistului a incheiat pestatia Atrocity de la festival cu exceptionala “Reich of Phenomena”. Cireasa de pe tort a fost momentul in care Krull a solicitat din public 2 fete frumoase, pe care le-a urcat mai apoi pe scena. Si ce puteau face decat sa dea din cap cat de tare, dar totusi nu prea tare, pentru ca vestimentatia destul de sumara nu le perimitea miscari ample. Si fiind aproape de scena, n-am putut sa nu o remarc pe Liv Kristine in timp ce filma show-ul Atrocity, apreciata solista fiind casatorita cu vocalistul Alex Krull. De subliniat, de asemenea, faptul ca actuala componenta Atrocity este identica cu cea a Leaves Eyes, unde prim-solista este inconfundabila Liv Kristine.

Si momentul cel mai asteptat al serii cu numarul unu au fost elvetienii de la Samael, originali atat ca muzica cat si ca imagine scenica. Genul de trupa care, in momentul in care isi face aparitia pe scena, nu trebuie sa mai faca aproape nimic pentru a se impune in fata publicului, lasand muzica sa vorbeasca de la sine. Iar un astfel de caz este si cel de fata. Samael este titulatura care pentru foarte multi cunoscatori nu mai are nevoie de nicio prezentare. Trupa infiintata in 1987 de catre Vorphalack (voce) si Xytraguptor (tobe, clape) isi gaseste propria directie si creeaza un melange incitant intre industrial metal, black, symphonic si electronic, oferind publicului aflat la Turbohalle un show de exceptie, care s-a incheiat nu cu foarte mult dupa miezul noptii.

Atmosfera s-a incins bine inca de la primele piese : “Shining Kingdom” sau “My Saviour”, entuziasmul specatorilor atingand cote maxime odata cu interpretarea “Into the Pentagram”. Au fost si ceva momente de circle pit in randul publicului, animand si mai tare concertul.

Setlist Samael la Maximum Rock Festival 2013:

1. My Saviour
2. Shining Kingdom
3. Flagellation
4. Soul Invictus
5. Luxferre
6. Into the Pentagram
7. Jupiterian Vibe
8. Slavocracy
9. Reign of Light
10. Moonskin
11. Born Under Saturn
12. In Gold We Trust
13. Baphomets Throne
14. Rain
15. Infra Galaxia
16. Ceremony of Opposites
17. The Truth Is Marching On

Urmatoarea zi tot pe fuga, ajungand rapid pentru a prinde prima trupa a zilei cu numarul doi. Vespera, desi a cantat in deschidere, in fata unui public restrans, care abia isi revenea dupa prima zi de festival, si-a facut datoria ca la carte si a sunat brici. Cele 7 piese din setlist au avut priza la cei adunati in fata scenei si au confirmat ca este o trupa cu potential, atat prin vocea inconfundabila a solistului Dudu Isabel, cat si pe partea instrumentala, cu un sound bine legat si fresh. Imbinand mai multe elemente stilistice din sfera rock-ului si cu o prezenta scenica de invidiat, putem spune ca Vespera este una din cele mai placute aparitii pentru rockerii din Romania si nu numai. “Lullaby”, “Point in the circle”, “Fame”, “Mary of Bethany”, “Afterglow” sau “Desert of the real” ne-au delectat sambata la Turbohalle atat vizual cat si auditiv, in aplauzele celor prezenti, drept pentru care speram sa-i revedem pe clujeni cat de curand.

Dupa inca o sesiune de Drum Stage, a venit vremea sa intre in scena cea mai veche si cunoscuta trupa romaneasca de doom metal, Abigail, care nici de data aceasta nu au dezamagit, avand un show ceva mai deosebit, punctat de aparitia unui felinar si a mastilor purtate de trupeti in prima parte a concertului. Plus ca s-a introdus in setlist o piesa noua, o surpiza placuta pentru publicul aflat la concert. Cativa spectatori comentau dupa inchiderea festivalului faptul ca Abigail ar fi meritat sa fie plasati inainte de My Dying Bride, tocmai datorita prestatiei, atat ca performanta live cat si vizual. Cum era de asteptat, nu au lipsit “It Is the Night I Fear”, “Astral Sleep” sau mult indragita “Sweet Cruelty”.

Au urmat alte doua trupe romanesti: Goodbye to Gravity si Dirty Shirt, care, din punctul meu de vedere nu-si prea gaseau locul in aceasta zi, facand o usoara nota discordanta cu sunetul doom-goth al serii. Dar asta nu i-a oprit cu nimic sa ofere show-uri vii precum varsta lor, publicul reactionand chiar foarte bine la piesele mai cunoscute ale trupetilor. Cel putin Dirty Shirt a facut senzatie cu “Pitbull” sau “Ride”, secventa ce are si un videoclip, acestia pasand destul de virulent si cateva vorbe de dulce cu adresa directa clasei politice romanesti.

Pauza de Drum Stage, urmeaza Leaves Eyes. Trupa de symphonic goth metal, infiintata in 2003 de catre Liv Kristine, fosta solista a cunsocutei formatii Theater of Tragedy. Grupul abordeaza teme din mitologia nordica dar si inspirate din natura. Brusc numarul spectatorilor creste vertiginos si temperatura din hala se ridica tot mai tare. Si nu dupa multa vreme intra pe scena scena Liv Kristine, mult asteptata de catre publicul autohton. Dupa interpretarea piesei de deschidere, care inca de la primele note a entuziasmat audienta, Liv tine sa mentioneze ca este o onoare si o placere sa fie aici pe scena alaturi de un public minunat. “Take the Devil in Me” sau piesa noua “Symphony Of The Night” de pe viitorul album, care va iesi undeva in noiembrie, au fost printre cele aclamate de specatori, urmand “My Destiny”, “Elegy” sau “Hell to the Heavens”, aproape toate acompaniate vocal de Alex Krull in stilul death growled. Cu o prezenta delicata si un glas absolut ravasitor, Liv Kristine alaturi de trupa Atrocity au oferit zeci de minute minunate, reusind sa mai dezmorteasca audienta.

A urmat pentru multe dintre doamne si domnisoare momentul preferat al serii: The 69 Eyes. Ne pregatim intens. Baietii sunt foarte ofertanti, cu precadere din punct de vedere vizual, fotografii fiind pe faza, mai ales ca sunt cunoscuti pentru agitatia miscarilor din timpul show-rilor. Daca majoritatea formatiilor care au urcat pe scena s-au mai intalnit cu publicul roman, iata ca finlandezii de la The 69 Eyes au ajuns pentru prima data pe taram romanesc, liderul si vocalistul trupei, Jyrki69 scuzandu-se dupa interpretarea piesei “Wasting the Dawn” pentru faptul ca le-au trebuit 20 de ani pentru a ajunge in Romania. Imediat, acelasi Jyrki69 a adus steagul tarii si l-a pus dupa gat, moment in care cei prezenti la concert au explodat intr-un ropot de aplauze. “Devils”, “Perfect Skin”, “The Chair”, “The Girls Are Easy”, “Gothic Girl”, “Brandon Lee” sau “Lost Boys” au fost alte cantece pe care “Helsinki Vampires” le-au prezentat publicului din Romania si care a reactionat neasteptat de bine la secventele foarte melodioase ale nordicilor. Cred ca un moment nu prea placut pentru formatie a fost inainte de finalul ultimei piese, cand Jyrki a mentionat ca s-a auzit faptul ca publicului roman i-a placut prestatia live si plina de energie al celor de la Samael, moment in care specatorii au inceput sa strige rasunator Samael, in repatate randuri. No fairplay.

Trecere de la sonoritatile goth n roll, asa cum denumesc multi fani muzica finlandezilor de la The 69 Eyes la surpriza serii, pentru multi dintre cei adunati acolo reprezentand elementul mult dorit al intregului festival: My Dying Bride. Publicul s-a strans in numar si mai mare in fata scenei, asteptand cuminti sunetele doom metal ale englezilor, ce de fiecare data farmeca intr-un mod special spectatorii romani. S-au scurs multe piese iubite, precum: “Raven and the Rose”, “Darkest Skies”, “The Raven Wings”, vocalsitul Aaron devenind din ce in ce mai cuprins de angoase, oferind parca si un specacol de teatru in care elementele principale sunt durerea sufleteasca, suferinta, tristetea.

Spre finalul concertului tempo-ul muzicii lor atinge cote din ce in ce mai penetrante si mai incarcate de emotie, intreaga formatie oferind parca maximum de creativitate pe secventele “The Poorest Waltz” si “Dreadful Hours”, acestea fiind si ultimele din concertul care a incheiat cu brio festivalul. Asteptam biss-ul. Nu s-a mai intamplat. S-a lasat liniste si apoi cortina s-a ridicat. Gata.

Setlist My Dying Bride la Maximum Rock Festival 2013:

1. Kneel Till Doomsday
2. Like Gods Of The Sun
3. The Raven And The Rose
4. From Darkest Skies
5. Turn Loose The Swans
6. The Whore, The Cook And The Mother
7. Like A Perpetual Funeral
8. My Body, A Funeral
9. The Cry Of Mankind
10. She Is The Dark
11. The Dreadful Hours

In alta ordine de idei, ambianta a fost una specifica fenomenului metal, atentia publicului fiind atrasa si de standurile bogate de merchandise sau de expozitii. Un alt element de culoare si foarte apreciat de public a fost “Drum Stage-ul” unde, intre concerte, auditoriul s-a putut delecta de reprezentatii deosebite de tobe. Show-ul de la “Drum Stage”, idee pusa in scena de NoCity Studio si Toof Taff, a fost atat de atractiv incat i-a atras atentia si tobosarului formatiei My Dying Bride, Dan Mullins. Muzicianul a fost atat de impresionat incat i-a spus Ralucai Pascaru, gazda happeningurilor de la “Drum Stage” si una dintre reprezentantele de seama ale ineditului proiect de social drumming “Toof Taff”, ca vrea sa ofere si el o reprezentatie, potrivit Maximum Rock. Astfel, in jurul orei 22.00, Dan Mullins si-a facut de cap, uimindu-i cu prestatia lui pe cei aflati in fata mini-scenei.

Per total, festivalul a fost excelent organizat, cu cele mai mici detalii bine puse la punct. Trupele, spectatorii, presa si toti cei prezenti s-au simtit bine, fapt regasit si in atmosfera “friendly” si relaxata citita pe fetele oamenilor din orice colt al salii. Andrei Irode si Blackhawk Security au fost, ca de obicei, “pe metereze”, asigurandu-ne ca totul sa decurga civilizat, intr-un stil ce devine pe zi ce trece caracteristic evenimentelor de gen occidentale, poate chiar depasindu-le in anumite privinte.