Anuntat a fi unul dintre cele mai brutale show-uri din ultima vreme de pe la noi, concertul Deicide (ultimul din cadrul turneului balcanic The Beast of the East) a debutat cu deatherii bulgari de la Enthrallment. Infiintata in 1998 in Pleven, Enthrallment abordeaza un death brutal cu influente grindcore si au cantat piese de pe ultimul album numit “Immerse Into Bloody Bliss” timp de jumatate de ora.

Dupa o pauza consistenta, au intrat pe scena craiovenii de la Avatar, care, in jur de trei sferturi de ceas, au prezentat publicului in special piese de pe proaspatul album “Subjects of the Same Suffering”. Desi cred ca toata lumea ii cunoaste, mentionez ca trupa s-a format in 1996, a deschis show-uri pentru mari actori ai scenei metal ca Behemoth, Megadeth, Rotting Christ, Samael, Sepultura, iar la albumul amintit si-a adus contributia celebrul Tue Madsen, cunoscut pentru colaborarile sale cu Dark Tranquillity, Heaven Shall Burn sau Vader.

Dupa aproape 30 de minute de asteptare, Deicide si-a facut aparitia, aducand atmosfera la incandescenta inca de la prima piesa. Trupa s-a format in 1987 in Tampa, Florida, purtand initial numele de Amon, apoi de Carnage. Pe langa Glen Benton, din componenta initala au facut parte fratii Brian si Eric Hoffman. Din 2004, colaboreaza cu Jack Owen (ex Cannial Corpse) si Dave Suzuki (Vital Remains), la tobe continuand acelasi Steve Asheim.

Notorietatea lui Glen Benton este legata mai ales de mesajul anti-crestin pe care il transmite atat prin muzica si atitudinea scenica alaturi de Deicide, cat si prin prezenta la diverse showuri radio cu caracter religios la inceputul anilor ’90. Din pacate, nici de aceasta data nu ne-a fost dat sa-l vedem cantand pe Dave Suzuki (ca si in cazul concertului Vital Remains de anul trecut), dar am avut placerea sa-l reintalnim pe Kevin Quirion, chitaristul celor de la Order of Ennead, alaturi de Steve Asheim si Jack Owen.

Concertul a durat exact o ora, nici mai mult nici mai putin, timp in care americanii au pus accentul pe riffurile de metal si mai putin pe comunicarea cu publicul. Benton ne-a facut chiar o mare favoare spre sfarsit, scutindu-ne de pateticul bis; citez aproximativ: “In mod normal, showul nostru se opreste aici. Dar pentru ca ne-am simtit grozav cu voi, vom mai interpreta doua piese”.

Performanta americanilor a fost una pentru cunoscatori, Deicide neapeland la trucuri scenice sau incurajari ale publicului, mesajul fiind direct si fara compromisuri. Piese ca Death to Jesus, Kill the Christians, Blame It On God, Homage for Satan sau Oblivious to Evil au contribuit cu succes la intretinerea moshpit-ului din fata scenei si a atmosferei infernale (la propriu si la figurat) din Club Martin.

Desi fanii au ramas cam debusolati ca urmare a incheierii bruste a concertului, showul Deicide a fost cu adevarat un eveniment special pentru care trebuie felicitati si organizatorii, Hatework si CJHC, acestia reusind intotdeauna sa-si faca treaba cu brio de la cap la coada.