Dark Tranquillity au sosit la Bucuresti pentru un concert care merita mult mai mult decat a primit, atat ca numar al publicului prezent, cat si ca prestatie a trupei de deschidere. Desigur, despre public sunt multe lucruri de spus, mai ales ca suntem intr-o perioada in care acesta tinde sa dispara din Bucuresti, cat despre trupa de deschidere, aici am mai discutat si am ajuns la concluzia ca loteria asta nu iese intotdeauna asa cum trebuie.

eyeSEEred au fost cei care au deschis ostilitatile. O trupa care-l are la voce pe Tudor Turcu, mai precis castigatorul concursului X-factor Romania 2012. Si care, asa cum spune “reclama”, s-a intors la marea sa pasiune, adica la melodic death metal. Ei bine, la ceea ce am vazut aseara la Arele Romane, Tudor nu-si prea satisface asa cum trebuie pasiunea asta. Plecand de la jocul de scena si trecand prin modul in care dialogheaza cu publicul pentru a ajunge la vocea de care nu se serveste chiar asa bine cum ne-am astepta, Tudor a ucis fara probleme prestatia unei trupe care si-asa, din punctul meu de vedere, nu avea foarte multe de spus. Repetitivi, plictisitori, uneori de-a dreptul neinspirati, eyeSEEred au oferit prin concertul lor explicatia statutului pe care-l au in muzica romaneasca. In clipa cand activezi din 2002 si singura ta realizare pana-n 2013 este un demo aparut in 2007, inseamna ca ai o problema. De altfel, nu sunt singurul care a primit cu raceala prestatia lor, pentru ca am vazut suficiente persoane in jurul meu care dadeau semne clare ca de-abia asteapta ca eyeSEEred sa termine recitalul.

Asta este. Poate data viitoare le iese mai bine sau, cine stie, poate ca se apuca de compus ceva mai inspirat. Ma refer la piese care sa atraga, nu care sa fie agresive doar de dragul genului in care afirma ca se includ. Pauza. Ceva reglaje de sunet si instrumente.

Si Dark Tranquillity navalesc pe scena, punand inca de la prima nota cantata o distanta enorma intre ei si trupa din deschidere. Masinaria suedeza de sunet se misca lejer prin piese si spectacol, semn ca stie foarte bine ce are de facut. Cortul se cutremura in timp ce spectatorii adunati in fata scenei incep cu adevarat sa se simta ca acasa.

De altfel asta nu se intampla doar in fata, pentru ca si in rest am reusit sa observ ca nu statea foarte multa lume linistita. Death metal melodic interpretat ca la carte, cu o forta si o furie pe care nu credeam ca le mai pot regasi dupa atatea albume si atatia ani de concerte. Dark Tranquillity sunt unul dintre cele mai respectate nume ale genului, iar influenta scenei Gothenburg se vede la tot pasul. Anders detoneaza tot ce poate detona din spatele tobelor, Martin si Niklas dar celalalt Martin, de la clape, se prind in ritmurile respective punand sare si piper chiar si-n cele mai neasteptate locuri ale partiturii muzicale, cat despre Mikael, acesta nu face altceva decat sa primeasca din partea publicului ceea ce merita.

Iar publicul ofera, pentru ca Mikael stie sa dialogheze cu el si, mai presus de asta, stie sa-l implice. Chiar si asa cum a fost, nu foarte numeros, publicul a reprezentat exact lucrul de care avea nevoie Dark Tranquillity pentru acea seara. Prefer mai putini oameni, dar care sa-si doreasca sa fie acolo pentru trupa, decat mai multi, dar care sa vina acolo doar pentru a mai bifa un concert. Adica exact ce s-a intamplat la Arenele Romane. Iar fanii nu cred ca au avut de ce sa fie nemultumiti, de vreme ce setlist-ul concertului a inclus si piese aflate deja in preferintele lor, asta vazandu-se cu ochiul liber dupa modul in care le cantau alaturi de trupa, cat si de pe cel mai nou album al trupei, “Construct”, care urmeaza sa fie lansat luna aceasta, pe 27 daca nu ma insel. A fost un fel de explozie muzicala a celor de pe scena, primita cu bratele deschise de cei din fata ei, si dusa pe acele brate pana la ultima nota auzita. Un recital de precizie, inventivitate si dragoste fata de muzica, asa cum rar mi-a fost dat sa vad. O explozie muzicala intr-un oras amortit deja de sarbatori si toate cele aferente acestora.

Finalul a fost extraordinar, cu Mikael traversand scena dintr-o parte in alta pentru a strange cat mai multe maini cu putinta si a da cat mai multe autografe, si cu o parte din public pregatindu-se de momentul special al serii.

Momentul special a fost reprezentat de faptul ca acest concert a prilejuit si infiintarea fan clubului oficial Dark Tranquillity din Romania. Am trecut pe langa spatiul special amenajat pentru inscriere si pot spune ca era ceva lume acolo. Si pentru ca pasiunea trebuie rasplatita, dupa incheierea concertului ce inscrisi in fan-club, si care primisera o bratara verde pentru a fi diferentiati de ceilalti, au putut urmari in premiera cel mai nou videoclip al trupei, realizat pentru piesa “Uniformity” care vine de pe acelasi album ce sta sa apara. Si retineti, au putut vedea acest videoclip in premiera mondiala, ceea ce cred ca pentru un fan a fost mai mult decat un punct de atractie.

Desigur, aici au fost unele mici probleme, in sensul in care organizatorii au fost nevoiti sa umble prin cort si sa-i roage pe cei care nu se inscrisesera in fan club sa paraseasca zona, pentru ca acel moment nu le era destinat. Clasica incercare a romanului de a-si fura palaria…

Despre public nu am foarte multe de spus. A fost civilizat, nu am vazut sa fi existat incidente si constat din ce in ce mai mult ca parca ne indreptam catre un anume respect, in care intelegem ca manifestarile personale nu trebuie sa-i deranjeze pe ceilalti. Ca organizare din nou nu am nimic de reprosat, intrarea s-a facut fara probleme, lipsind inghesuiala aferenta, si poate ca la asta a ajutat si deschiderea portilor cu mult inainte de inceperea concertului. Si accesul la punctele de “consum” a fost usor, dar asta a tinut si de public, departe de a putea fi considerat extrem de numeros. Asta este, e inceput de mai, lumea mai alege si marea, sunt si sarbatorile, nu ma asteptam oricum sa gasesc Arenele pline. Una peste alta, o seara perfecta pentru Phoenix Entertainment, organizatorii concertului. Poate ca ar fi fost oportun sa nu fie instalat cortul, mai ales ca vremea de afara permitea fara probleme acest lucru, dar aici ar putea fi vorba de decizii care sa nu poata fi contestate, din motive extrem de obiective.

De final, o constatare amara: exista sunetisti si tehnicieni de lumina romani care aproape ne “masacreaza” auzul si vederea prin prezenta lor la masa de mixaj, sau probabil acestia dispun de o doza mult prea mare de sadism. Atat pentru moment, poate candva am sa dezvolt subiectul.

Setlist concert Dark Tranquillity la Arenele Romane 2013:

1. Terminus (Where Death Is Most Alive)
2. In My Absence
3. The Wonders At Yor Feet
4. The Treason Wall
5. Lost to Apathy
6. The Mundane And The Magic
7. The Sun Fired Blanks
8. Lethe
9. Monochromatic Stains
10. Inside the Particle Storm
11. Zero Distance
12. Misery’s Crown
13. For Broken Words (new song)
14. ThereIn
15. Final Resistance
16. The Fatalist