Cumplite vremuri a apucat omenirea bucuresteana sa traiasca miercuri seara, atat de cumplite incat s-a umplut la Quantic ca si cand alta cale de salvare nici ca ar fi existat vreodata. Arch Enemy pentru a patra oara, Jinjer in deschidere, deci curata mantuire si purificare a sufletelor pacatoase de capitalisti decadenti si nu numai!

La ora 19:35 coboram din troleibuz la Leul si treaba parea serioasa. Dinspre stanga razbatea ceva, semn ca incepuse deja, deasupra se petrecea altceva. Apropierea de Quantic a insemnat o conjugare intre “drujbele” care se distingeau din ce in ce mai clar dinspre scena si bubuielile care se inteteau in vazduh si chiar m-am gandit atunci ca o anumita replica dintr-un anumit film – “this is no thunderstorm, it’s a thunder battle” – infatisa cum nu se poate mai bine realitatea de la fata locului.

Lucrurile debutasera de cateva minute si primul lucru care m-a frapat a fost numarul nesperat de mare al celor prezenti, practic tot spatiul amenajat din spatele cladirii era deja plin ochi, lucru destul de neobisnuit pentru o trupa de deschidere. Al doilea lucru nefiresc a fost absenta punctelor de vanzare a jetoanelor si mi-a luat cateva minute bune sa inteleg ca plata la bar se facea cu bani lichizi. Pana la urma, asta a fost o decizie buna pentru ca 1. spatiul nici nu prea permitea amplasarea acelor borcane, iar 2. cozile care s-ar fi format acolo ar fi creat o bulibaseala de nedescris.

Una peste alta, la 19:50 a inceput potopul. La 19:55 s-a incheiat potopul, insa a fost de ajuns. Partea haioasa este ca initial asistenta se manifesta oarecum linistit si fara a exagera in vreun fel, insa momentul in care s-a pravalit peretele de apa din cer a produs instantaneu o miscare browniana in care s-ar fi putut ghici in mod normal germenii un moshpit baban. Daca in fata lucrurile erau mult mai vesele si cetatenii acceptau cu stoicism sa fie murati pana la maduva osului, in partea din spate oamenii au inceput disperati sa-si traga pe ei pelerinele sau sa se refugieze sub umbrelele de la standul de merchandising sau in interiorul clubului. Cica ar fi fost si grindina, dar eu n-am vazut-o fiindca aveam ochelarii aburiti.

Treburile continuau neabatute pe scena si ucrainienii s-au achitat de sarcini pret de ceea ce aveau sa fie trei sferturi de ora mult prea complexe si aglomerate climateric pentru o viata de om normal. Doua albume in sensul strict al cuvantului au ei la activ si din acestea si-au segmentat un setlist care a acordat totusi intaietate ultimului material discografic. Asaltat de diluviu si de ale sale imediate consecinte, am reusit sa retin ca “No Hoard Of Value” este dedicata celor care munceau in seara aia atat acolo, precum si pretutindeni in lume, si ca “Bad Water” este semnul ca nu ne face ea, ploaia, pe noi cu una, cu doua.

Setlist concert Jinjer in Quantic:

1. Who Is Gonna Be The One (Cloud Factory – 2014)
2. Words Of Wisdom (King Of Everything – 2016)
3. Sit Stay Roll Over (King Of Everything – 2016)
4. I Speak Astronomy (King Of Everything – 2016)
5. Outlander (Cloud Factory – 2014)
6. Just Another (King Of Everything – 2016)
7. Pisces (King Of Everything – 2016)
8. Captain Clock (King Of Everything – 2016)
9. No Hoard Of Value (Cloud Factory – 2014)
10. Bad Water (Cloud Factory – 2014)
Outro: Beggars’ Dance (King Of Everything – 2016)

 

Cam jumatate de ora sa fi fost intervalul dintre cele doua trupe si oamenii isi scuturau penajul dupa dusul copios si concis la care fusesera supusi. Unii isi faceau de lucru pe la standurile cu materiale promotionale (suficient de bine dotate, cel putin din punct de vedere al accesoriilor vestimentare), altii sedeau frumos incolonati ca sa-si cumpere de-ale gatlejului, iar majoritatea stateau cocotati pe internetul mobil ca sa vada cum nu fusese urbea maturata de pe fata pamantului.

Muzica de fundal, pana atunci la volum mic, a crescut brusc in intensitate, iar “Thunderstruck” a celor de la AC/DC a asigurat ca o manusa un intro pe care suedezii cu siguranta nu-l planificasera, dar care a sunat perfect in logica evenimentelor. “We are Arch Enemy” si lumea deja a uitat de ploaie, desi vantul inca isi face de cap si cocarjeaza varfurile plopilor din vecinatate. Urmeaza o ora si jumatate de reprezentatie furibunda, parca in consonanta cu numele ultimului album al trupei, “Will To Power”. Aflam intre altele de ce este speciala pentru ei revenirea in Romania. Pentru ca turneul de promovare a albumului “War Eternal” a inceput aici, lucru pentru care ne sunt recunoscatori si ne multumesc foarte mult. Asta cam asa este, am fost acolo in acea luna mai din urma cu trei ani, cand la Turbohalle a fost poate mult prea putina lume fata de cat ar fi meritat. Dar istoria este istorie, asa ca este vremea sa trecem si la ceva noutati de pe ultima realizare discografica si sa cantam versurile la “Blood In Water” in caz ca le stim. Nu imi dau seama cati le stiu, vantul bate in continuare, dar tornada este pe scena: “You Will Know My Name” si atmosfera incepe sa se infierbante, nu insa fara ca Alissa sa ne multumeasca  ca suntem acolo, ca sustinem scena de metal si ca am face bine sa nu renuntam la asta. Iar pentru ca in primavara trecuta au scos un DVD intitulat “As The Stages Burn”, urmeaza – cum altfel?! – “As The Pages Burns”. Headbang la greu pe “No Gods, No Masters”, vantul nu mai bate, nu mai misca nici o frunza, iar asta este semnul ca vine ciclonul intrupat in “Dead Bury Their Dead” si un urlet “Romania, this is about you!” care preceda “We Will Rise”.

Se stinge lumina pe scena inainte de “Avalanche” pentru un scurt moment de respiro inainte de bis si cica incepe din nou ploaia, dar sunt doar cativa stropi grei. Unii o tulesc spre case cu glugile pe cap, dar sunt cantitate neglijabila. Trec stropii si urmeaza un solo de chitara inainte de “Nemesis”. Aici sunt toti cei ramasi. Unii cu pelerine, altii in tricouri sau hanorac, altii la bustul gol. Headbang salbatic, chiar daca berea nu le intrase tuturor in creier asa cum era circuitul normal. Unora, insa, da, poate chiar peste masura. Asta se intampla cand te emotioneaza apocalipsele si ai impresia ca nu mai ai nimic de pierdut.

In rest, eternele carcoteli razlete cum ca Alissa nu este Angela sau ca vocile feminine nu au ce cauta in genul asta de metal. Am mai auzit din astea si o sa mai tot auzim, deci sa trecem mai departe. Nu insa inainte de a sublinia, pentru ca acest lucru chiar merita mentionat, ca sunetul a fost reglat extrem de bine. Initial am avut cateva semne de intrebare legate de subiectul asta, dat fiind locul de desfasurare, si nu stiu cum le-a sunat altora, dar de unde am stat eu s-a auzit excelent.

S-a terminat o reprezentatie ce a stat sub zodia cataclismelor de toate culorile si soiurile. Urmeaza altele fiindca sfarsitul de an este doldora de ele.

Setlist concert Arch Enemy in Quantic:

Intro: Set Flame To The Night (Will To Power – 2017)
1. The World Is Yours (Will To Power – 2017)
2. Ravenous (Wages Of Sin – 2001)
3. Stolen Life (War Eternal – 2014)
4. War Eternal (War Eternal – 2014)
5. My Apocalypse (Doomsday Machine – 2005)
6. Blood In The Water (Will To Power – 2017)
7. You Will Know My Name (War Eternal – 2014)
8. The Race (Will To Power – 2017)
9. The Eagle Flies Alone (Will To Power – 2017)
10. As The Pages Burn (War Eternal – 2014)
11. Burning Angel (Wages Of Sin – 2001)
12. No Gods, No Masters (Khaos Legions – 2011)
13. Dead Bury Their Dead (Wages Of Sin – 2001)
14. We Will Rise (Anthems Of Rebellion – 2003)
Encore
15. Avalanche (War Eternal – 2014)
16. Snow Bound (Wages Of Sin – 2001)