Desi a fost cat pe-aci sa avem un lac de ploaie drept garnitura la concertul Lake Of Tears, norocul ne-a suras si am avut parte de o vreme cat de cat frumoasa sambata, 25 iunie, la Arenele Romane. Tiarra si Abigail au asigurat opening act-ul, doua trupe romanesti deja cunoscute publicului de la noi. Dintre acestea, Tiarra a avut un playlist de numai patru melodii: “Burn!”, “House Of Tears”, “No More Sun” si o piesa noua, care nu are inca un nume propriu-zis. Cu toate acestea, piesele au fost foarte lungi, asa incat au acoperit aproximativ 40-45 minute. Pe scena au intrat si instrumente clasice, precum o vioara si un violoncel, dar si o voce feminina, tragand piesele putin in sfera rock-ului simfonic. In ceea ce priveste stilul si potentialul – plus, insa la capitolul prezenta scenica mai au de lucrat. Parerea mea.

Cat despre Abigail, pentru mine au fost o surpriza placuta si o prezenta ceva mai activa pe scena decat predecesorii lor, lucru care a antrenat multimea deja incalzita de Tiarra. Playlist-ul a fost ceva mai lung, cuprinzand piese precum “Mirror/Rooms Without Windows”, “Astral Sleep”, “Sweet Cruelty”, “It Is The Night I Fear”, “Bitterness / Tears” si incheind cu “Sonet”. Au venit insotiti de o mascota, o maimutica mov de plus, care a stat cuminte pe scena pe toata durata concertului, iar la sfarsit au cadorisit publicul cu tricouri si chiar si cu setlist-urile folosite pe scena. Pe scurt: o revenire ce nu a dezamagit asteptarile fanilor.

Mai putin pletosi decat ni-i aminteam, suedezii de la Lake Of Tears au inceput cu “Taste Of Hell” si “Illwill”, omonima albumului pe care il promoveaza cu ocazia acestui turneu, abia apoi trecand la alte lucruri pe care ni le aminteam despre ei. “A Foreign Road” si “Ravenland” au fost aluziile la albumul “Headstones”, urmand ceva mai tarziu si piesa cu acelasi nume. Cu “The Greymen”, “Boogie Bubble” si “Cosmic Weed” ne-au mai trecut prin doua perioade din istoria trupei, reintorcandu-se apoi la proaspatul “Illwill”. Cu “The Hating”, “Behind The Green Door”, “U.N.S.A.N.E.”, “House Of The Setting Sun” si “Out Of Control” nu au mai lasat decat patru piese de pe noul material discografic pentru a fi descoperite de catre public in afara concertului.

Probabil cel mai iesit din comun moment al serii a fost cel care i-a adus Cristianei Chivulescu un viitor sot, fiind chemata pe scena chiar de Daniel Brennare – vocalul Lake Of Tears, pentru a-si astepta viitoarea consoarta cu cererea in casatorie. Nu stim foarte bine cine este Cristiana si cu ce se ocupa, dar ajutorul dat de organizatori actualului sau logodnic au asigurat un moment inedit, cu atat mai mult cu cat era vorba de un concert rock. Ne-a placut, ne-am bucurat pentru ei, ni s-a parut un gest foarte frumos atat din partea trupei, drept complice, cat si din partea jumatatii masculine a cuplului, insa speram sa nu devina o moda. O data e original, de mai multe ori e cliseu.

Revenind la concert, capitolul “Forever Autumn” a fost adus de acordurile melodiei “Demon You/Lily Anne”, al carei refren se auzea de pe buzele tuturor. In viziunea mea, cel mai bun material pe care l-a scos vreodata Lake Of Tears, acest album a fost si sursa melodiilor de la bis: “So Fell Autumn Rain” si “Forever Autumn”, printre care s-a strecurat si “Sweetwater”. Si, dupa ce ne-au pacalit putin ca show-ul s-ar fi terminat, s-au intors pe scena si au cantat “Burn Fire, Burn”, ca nu cumva sa uitam de ce eram acolo. Ceea ce m-a intristat a fost faptul ca au folosit negative auxiliare, care sa substituie clapele, viorile si alte efecte sau instrumente, ceea ce a luat mult din farmecul melodiilor in cauza. Asa cum sunt si alte trupe care “imprumuta” artisti autohtoni pentru lucrurile de acest gen, poate nu ar fi stricat o mini-orchestra de imprumut nici de data aceasta. Cu toate acestea, noua formula Lake Of Tears ne place, Fredrik Jordanius aducand o nota distincta nucleului deja existent. Acesta canta, de asemenea, si cu trupa suedeza Ablaze, atat in calitate de chitarist, cat si ca backing-vocalist.

Pentru a treia oara in Romania, Lake Of Tears ne-au adus un concert despre care si ei insisi au recunoscut ca a fost mai bun decat primele pe care le-au avut aici. “Ne-am simtit foarte bine astazi, am facut un show de care suntem multumiti”, a afirmat dupa concert Johan Oudhuis, bateristul trupei, iar Daniel Brennare s-a declarat si el satisfacut de rezultat. La fel si noi. Si tot asa la mai mare.