Cei doi de la 2Cellos sunt dovada vie a faptului ca traim in era digitala si ca internetul face si desface. Descoperiti in urma cu doar trei ani pe YouTube, datorita coverului “Smooth Criminal” (Michael Jackson) ce a devenit rapid viral si a atras asupra lor atentia caselor de productie, cei 2 croati au devenit celebri peste noapte si au dus violoncelul in zone cu adevarat inedite.
Insa toate astea n-au venit din neant. Violoncelul nu este un instrument pe care sa zici ca pui mana pe el, il tii intre picioare, dai cu arcusul peste coarde si ai devenit brusc un virtuoz. Cei doi, Luka Sulic si Stjepan Hauser, sunt absolventi a unor prestigioase Academii de Muzica din Marea Britanie si castigatori a numeroase concursuri de gen, fiind considerati chiar rivali pana la fuziunea in vederea acestui proiect numit 2Cellos. Ei au intrat pe o nisa muzicala si au profitat de ea fiindca era o oportunitate prea putin exploatata. Desigur ca toata lumea stie de albumul “S&M” a celor de la Metallica, desigur ca am auzit piese Led Zeppelin in interpretarea unei orchestre de camera si mai exista exemple in acest sens, insa acestea au fost proiecte singulare si fara continuitate. Mai degraba situatia este inversa, adica sunt zeci si sute de coveruri de piese clasice in maniera rock si metal, foarte bune de altfel, unele chiar exceptionale. Avand in spate un background muzical solid, Sulic si Hauser au mers in directia inversa si au adus viziunea clasica in pop si rock.
Fiind pentru prima oara in Romania, nu aveam de unde sa-i cunosc, ca orice roman care se respecta, decat de pe YouTube. Insa una este un videoclip de pe internet si alta prestatia dintr-un concert, de aceea eram curios nevoie mare cum vor reusi sa impace muzica contemporana cu sobrietatea si precizia violoncelului. Si au impacat-o luni seara de mai avea putin Sala Palatului si lua foc, asemenea atmosfera au creat cei doi.
Desi cantase cucul de ora 20, nici macar un sfert de sala nu era plina, ba aceasta arata chiar dezolant de goala. N-a fost chiar asa pana la urma pentru ca s-au ocupat toate locurile cu putin inainte de inceperea concertului. Desi sunt croati, au intrat pe scena cu precizia unui ceas elvetian, adica fix, dar fix la ora 20:30. Inceputul a fost lent, foarte lent, insa a fost magic, chiar am avut senzatia ca timpul s-a oprit in loc si am ramas suspendat undeva, deasupra lumii, deasupra a toate si a tot. Desi originar este creatia unui compozitor contemporan extrem de apreciat si face parte de pe un album a carui tema este razboiul, pacea, conflictul civilizatiilor si al religiilor, consider ca este pacat ca piesa a aparut prea tarziu pentru a nu face parte de pe coloana sonora a unui film legendar. Sincer sa fiu, “Once Upon A Time In America” a fost primul care mi-a venit in minte, dar cu siguranta ca ar mai fi si altele.
Aceasta a fost singura adaptare a unei piese din registrul clasic. Ce a urmat a fost o incursiune prin muzica rock, dar si pop si chiar jungle, prin piese cu care toti am crescut si mai crestem si azi fiindca au dovedit ca macar ele pot fi nemuritoare. Un prim lucru demn de apreciat, dincolo de virtuozitatea croatilor, este faptul ca sunt excelenti comunicatori cu publicul. In prima jumatate a concertului au luat mici pauze pentru a vorbi si au dovedit un simt al umorului deosebit de dezvoltat. Poate ca sunt glume pe care le spun la fiecare concert, poate ca nu si este vorba de spontaneitate, nici nu conteaza de fapt si nici nu ma intereseaza asta in mod deosebit, cert e faptul ca au dezmortit in plus sala. Ca o paranteza, poate ca voi fi criticat pentru asta, dar consider ca publicul roman este inca incorsetat intr-o rigiditate care nu stiu de unde vine fiindca sigur nu din gena nationala. Am mai vorbit despre asta, o fi probabil de vina lipsa indelungata a unor concerte de anvergura mare sau macar medie. In a doua jumatate a recitalului nici macar n-a mai fost nevoie de glume fiindca oamenii au fost nu in extaz, ci in delir de-a dreptul. Am avut un loc pozitionat cam pe la jumatatea salii si chiar ma uitam de sus la doua doamne cam de varsta a doua care mai aveau putin si se urcau pe scena pentru a se arunca peste public pentru un episod strasnic de crowd-surfing.
Ca toate sa fie perfecte, organizarea s-a ridicat si ea la cote inalte, insa nici nu avea cum sa fie altfel intr-un loc ca Sala Palatului, unde ai reguli clare care nu-ti prea lasa loc de echivoc. In continuarea ideii, si spuneam asta si referitor la concertul Tarjei din urma cu o luna si ceva, Sala Palatului este o locatie excelenta pentru concerte in care trebuie sa primeze calitatea sunetului sau a vocii. Nu am date in acest sens, dar sunt sigur ca figureaza printre cele mai bune locatii bucurestene din punct de vedere al acusticii, desi destinatia ei initiala a fost cu totul si cu totul diferita.
Sunt ferm convins ca toti au trait regretul ca a durat doar o ora si douazeci de minute, insa sunt la fel de ferm convins ca pentru toti a fost ceva deosebit de intens. Spunea cineva ca asta a fost evenimentul muzical al anului. Nu m-as lansa in sentinte atat de categorice fiindca a mai fost si Dream Theater, a mai fost si Peter Gabriel, a mai fost si Tori Amos, a mai fost si Billy Idol, toate niste concerte absolut remarcabile. Cert este faptul ca prestatia celor doi croati a intrecut pana si cele mai optimiste asteptari si a oferit o seara de luni cu adevarat exceptionala. Au fost in sala si cateva locuri ramase goale si ii asigur pe cei care le-au lasat parasite ca au pierdut enorm. Le recomand insistent sa nu repete gestul data viitoare fiindca ar fi mare pacat. In incheiere, ei au zis ca “see you next year”, deci speranta nu este inca pierduta sau desarta.
Setlist concert 2Cellos la Sala Paltului:
1. Benedictus (Cover Karl Jenkins) – (In2ition – 2012)
2. Where The Streets Have No Name (Cover U2) – (2Cellos – 2011)
3. Viva La Vida (Cover Coldplay) – (2Cellos – 2011)
4. Shape Of My Heart (Cover Sting) – (2014)
5. Resistance (Cover Muse) – (2Cellos – 2011)
6. Californication (Cover Red Hot Chilli Peppers) – (2012)
7. With Or Without You (Cover U2) – (2Cellos – 2011)
8. Human Nature (Cover Michael Jackson) – (2Cellos – 2011)
9. Smooth Criminal (Cover Michael Jackson) – (2Cellos – 2011)
10. Welcome To The Jungle (Cover Guns N Roses) – (2Cellos – 2011)
11. Thunderstruck (Cover AC/DC) – (2014)
12. Voodoo People (Cover Prodigy) – (In2ition – 2012)
13. Smells Like Teen Spirit (Cover Nirvana) – (2Cellos – 2011)
14. You Shook Me All Night Long (Cover AC/DC) – (2012)
15. Highway To Hell (Cover AC/DC) – (In2ition – 2012)
16. (I Can t Get No) Satisfaction (Cover Rolling Stones) – (2014)
Encore
17. The Trooper (Cover Iron Maiden) – (2014)
18. Back In Black (Cover AC/DC) – (2013)
Encore 2
19. Fields Of Gold (Cover Sting) – (2013)
