La doi ani si ceva distanta, una dintre cele mai apreciate trupe de melodic death metal a poposit din nou in batatura noastra. Anuntata la un moment dat ca pe viitor plecata in turneu de promovare a noului album (“War Eternal”) si ajunsa in Bucuresti ca prima locatie in ceea ce va urma pentru niste multe luni bune, formatia n-a fost scutita de anumite controverse. Dar despre asta se va face vorbire mai tarziu.

Vom incepe, asa cum ii sade bine gospodarului, cu ce altceva decat cu inceputul. Iar inceputul a coincis cu o intarziere de durata. Daca, initial, se anuntase ca la 19:30 se va permite accesul in incinta, la 20:15 lumea inca statea la porti, iar dinauntru se auzeau reglajele de sunet. La 20:26 a venit si izbavirea si oamenii s-au scurs in Turbohalle, mai mult la figurat decat la propriu. Din cate s-a inteles, ar fi fost vorba de niste probleme legate de sosirea intarziata a suedezilor din cauza de oleaca de ratacire prin meandrele concretului bucurestean, dar toate sunt bine cand se termina cu bine.

Prima trupa a fost Goodbye To Gravity, formatie ce nu mai necesita vreo introducere si care si-a consolidat de-a lungul ultimilor ani un statut bine fundamentat pe scena metalcore din tara si nu numai. Fiind trupa de deschidere, a trebuit sa treaca prin furcile caudine ale sonorizarii. Nu stiu altii cum s-au simtit, dar eu, dupa primele doua piese, aveam timpanele infundate. Concluzia: volumul excesiv de tare si e pacat fiindca baietii astia chiar suna bine. Partea pozitiva este ca au reusit sa dezmorteasca atmosfera pentru ceea ce se pregatea.

Au urmat clujenii de la Krepuskul. Adepti a mai multor stiluri de metal (death / gothic / experimental) si recunoscatori unui sunet vizibil imbunatatit, au animat cum nu se poate mai bine cele cateva sute de oameni la o ora ce ar fi trebuit sa coincida probabil cu a doua jumatate a concertului celor de la Arch Enemy, fiind ceva mai apropiati ca stil muzical decat colegii de Goodbye To Gravity. De precizat si de apreciat legatura cu publicul facuta de vocalul Andu Anches, asta a contat mult in mentinerea antrenului celor prezenti.

Si a inceput Arch Enemy, iar aici voi reveni la acele controverse de care aminteam in primul paragraf. Sunt sigur ca n-am fost singurul curios cum va suna in varianta cu Alissa pe post de vocal si pot pune pariu ca toti cei prezenti aveau aceleasi dileme normale, nu si existentiale. Aici ajungem la eterna problema a schimbarii de componenta a unei trupe, mai cu seama cand vine vorba de cel/cea care glasuieste. Au fost de-a lungul timpului inlocuiri mult mai notabile decat asta de data recenta si nu s-a scufundat planeta. Este evident ca Bailey n-avea cum sa fie Dickinson, nici Ripper nu se putea pune in pielea octavelor lui Halford, iar astea sunt doar doua exemple celebre pentru a intelege situatia de fapt. Este greu si, zic eu, gresit sa compari merele cu perele. Alissa a fost vocea The Agonist, Angela a fost cea care a ridicat Arch Enemy timp de aproape 15 ani, iar multi raman prizonieri intre ramele acestui tablou. Este doar o parere, nu o sentinta. Angela era mai impetuoasa, mai razboinica, mai masiva pe scena, mai cu growl-de-vino-incoace, dar sunt de parere ca Alissa s-a descurcat mai mult decat onorabil vineri seara.

Revenind la concertul propriu-zis si fiind vorba de un turneu de promovare a unui nou album, m-a surprins putin si nu prea prezenta in setlist a doar trei piese (“War Eternal”, “As The Pages Burn” si “Tempore Nihil Sanat” la inceput – instrumental), dar probabil fiindca sunt cu marca vocii Alissei. Dincolo de organizarea de inteles datorata motivelor expuse mai sus, ramane un mare semn de intrebare asupra numarului celor prezenti. Vreo cinci sute de oameni, daca or fi fost si aia. A venit un nume mare din scena metal de gen si s-a strans populatie cat sa umple vreo doua-trei tramvaie. In fine, asta este o discutie veche si interminabila asupra careia, cu siguranta, se vor mai apleca si altii pe viitor ca in trecut au facut-o destui. Important este ca cei prezenti au compensat lipsa celor care au lipsit, dintr-un motiv sau altul (nu dam nume de cauze).

Una peste alta, a fost un concert ce a meritat sa fie bifat in agenda. “One for all, all for one…”

Setlist concert Arch Enemy la Bucuresti:

1. Tempore Nihil Sanat / Wages of Sin Intro (War Eternal 2014 + Wages of Sin 2001)
2. Enemy Within (Wages of Sin – 2001)
3. War Eternal (War Eternal – 2014)
4. Ravenous (Wages of Sin – 2001)
5. Revolution Begins (Rise of the Tyrant – 2007)
6. My Apocalypse (Doomsday Machine – 2005)
7. Bloodstainded Cross (Khaos Legions – 2011)
– Drum Solo –
8. Under Black Flags We March (Khaos Legions – 2011)
9. The Day You Died (Rise of the Tyrant – 2007)
10. Dead Eyes See No Future (Anthems of Rebellion – 2003)
11. As The Pages Burn (War Eternal – 2014)
12. No Gods, No Masters (Khaos Legions – 2011)
– Guitar Solos Nick Corde / Michael Amott –
13. Dead Bury Their Dead (Wages of Sin – 2001)
14. We Will Rise (Anthems of Rebellion – 2003)
Encore
15. Yesterday Is Dead And Gone (Khaos Legions – 2011)
16. Blood On Your Hands (Rise of the Tyrant – 2007)
17. Snowbound (Wages of Sin – 2001)
18. Nemesis + Fields of Desolation Outro (Doomsday Machine 2005 + Black Earth 1996)