Let The Good Times Roll – Yngwie Malmsteen la Sala Palatului

29

Numai el nu venise inca la noi, in rest ne vizitasera aproape toti! Apreciat sau adulat de unii, detestat si contestat de altii datorita unui caracter ce nu este tocmai cel al unui bun crestin, Yngwie Malmsteen este in mod cert un personaj care nu poate scapa neobservat. Poti sa-i critici anumite aspecte ce tin de modul sau de a fi sau de ideile pe care le are, insa talentul urias nu-i poate fi pus la indoiala sub nici o forma. Probabil asta a si primat miercuri seara, atunci cand cateva mii de oameni au luat cu asalt Sala Palatului pentru intalnirea cu legendarul chitarist.

Propriul site scrie ca “in ziua in care Jimi Hendrix a murit, chitaristul Yngwie Malmsteen s-a nascut”. Chiar daca aceasta este o afirmatie dezmintita chiar de el, declarand ca muzica si stilul lui Hendrix nu i-au influentat in vreun fel abordarea muzicala, cert este faptul ca el si-a inceput cariera muzicala de mic copil. Ceea ce l-a influentat cu adevarat a fost insa muzica clasica, cu precadere cea compusa de Niccolo Paganini, influenta ce s-a pastrat de-a lungul intregii sale cariere, Malmsteen fiind cunoscut si recunoscut pentru toccatele, fugile sau uverturile reinterpretate in maniera heavy-metal.

Revenind la seara de miercuri, merita apreciata cum se cuvine punctualitatea aproape elvetiana cu care s-au desfasurat ostilitatile. La ora 20 trebuia sa intre pe scena Trooper, la ora 20 punct inteleg ca au inceput. Spun inteleg fiindca eu n-am apucat sa-i vad, fiindca din hol nu se auzea nimic si am trait cu impresia ca se intarzie inceputul spectacolului. Sunt convins insa ca si-au facut datoria cu acelasi profesionalism de fiecare data, desi eu marturisesc ca am gasit putin ciudata alegerea lor pentru un concert de asemenea factura. M-as fi asteptat mai degraba la un Adi Manolovici sau un AG Weinberger in deschidere, insa probabil ca a fost vorba si de anumite detalii organizatorice ce tin de bucataria interna a fiecarui eveniment de acest gen.

Cu exact trei minute inainte de ora programata de 20:45, a intrat si Yngwie pe acordurile de intro si ale piesei omonime primului sau album solo (desi ea face de fapt parte de pe un alt album). Nefiind in vreun turneu de lansare si promovare a unui nou disc, ultimul material datand de circa doi ani si jumatate, a fost oarecum normal ca setlistul sa insemne o peregrinare prin intreaga sa discografie, alternand piesele compozitie proprie cu interpetarile partiturilor clasice de care aminteam mai sus. Timpul s-a scurs extrem de greu si parca nu mai trecea, insa asta nu vrea sa spuna ca a fost plictisitor, ba chiar din contra fiindca muzica lui Malmsteen este extrem de consistenta si are greutate specifica, nefiind asadar recomandata oricarui moment al zilei. Ea trebuie ascultata, procesata, trecuta prin multe filtre, gustata si, mai ales, savurata, mai ales cand avem de-a face cu un spectacol live.

O mica nedumerire am avut legat de durata concertului. Citisem in prealabil si traiam cu impresia ca va fi un concert de doua ore, de aceea nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca a durat doar o ora si treizeci si cinci de minute. Probabil aceeasi informatie o aveau si multi altii din sala si pentru asta nu se lasau dusi la final, asteptand intoarcerea lui pe scena pentru cateva piese in plus. Insa acest fapt n-a stirbit insa cu nimic calitatea spectacolului ce ne-a fost oferit mai bine de nouazeci de minute, dovada stand si reactia publicului. Problema cu spectatorul roman este insa aceeasi dintotdeauna si vad ca nu da semne de schimbare prea curand. El este ca ardeleanul, se porneste greu si dupa aia nu-l mai opresti, astfel ca temperatura in sala a atins cotele maxime exact la sfarsitul concertului. Este bine insa ca lumea s-a simtit excelent intr-o seara din mijlocul saptamanii si ca si-a petrecut-o cu muzica de foarte inalta calitate.

Am mai spus-o si cu alte ocazii si o voi repeta ori de cate ori este nevoie: este pacat ca anumite concerte sa nu se tina intr-un spatiu cu atributele Salii Palatului. Aceasta confera o acustica care pune foarte bine in valoare sunetul si actul artistic in sine. Pana si reactia publicului este amplificata in acest sens si pare mai exploziva decat este de fapt, aspect care cu siguranta place celui de pe scena. Pe de alta parte, organizarea are si ea de castigat, lucru care s-a vazut din plin si miercuri.

Acestea fiind spuse, se poate spune ca sezonul concertistic a debutat in forta. Ne asteapta in fata o vara extrem de fierbinte si care va aduce multe si excelente. Vom avea de toate: va fi si heavy metal, si progressive, si power metal, si death, si black, si NU metal, si simfonic, si rock clasic, si multe altele. Ba va fi chiar si Robbie Williams pentru domnisoarele si doamnele mai sensibile si romantice. Vorba aia, bani sa fie pentru bilete ca de restul ne descurcam noi.

Setlist concert Yngwie Malmsteen la Sala Palatului:

1. Rising Force (Odyssey – 1988)
2. Spellbound (Spellbound – 2012)
3. Razor Eater (Attack!! – 2002)
4. Damnation Game (Perpetual Flame – 2008)
5. Repent (Spellbound – 2012)
6. Overture / From A Thousand Cuts / Arpeggios From Hell (Relentless – 2010 / Spellbound – 2012 / Relentless – 2010)
7. Seventh Sign / Never Die (The Seventh Sign – 1994)
8. Badinerie / Adagio / Far Beyond The Sun (Fire&Ice – 1992) / Concerto Suite For Electric Guitar And Orchestra – 1998 / Rising Force – 1984)
9. Acoustic Paraphrase (Unleash The Fury – 2005)
10. Dreaming (Tell Me) / Into Valhalla (Odyssey – 1988 / Relentless – 2010)
11. Gates Of Babylon (Cover Rainbow) (Inspiration – 1996)
12. Baroque&Roll / Masquerade (Attack!! – 2002 / War To End All Wars – 2000)
13. Trilogy Suite Op: 5 / Guitar Solo / Magic City (Trilogy – 1986 / Perpetual Flame – 2008)
14. Fugue / Guitar Solo / Drum Solo (Concerto Suite For Electric Guitar And Orchestra – 1998)
15. Heaven Tonight (Odyssey – 1988)
Encore
16. Black Star / Cherokee Warrior (Rising Force – 1984 / Unleash The Fury – 2005)
17. I ll See The Light Tonight (Marching Out – 1985)