Higher Than Hope – Nightwish, Arch Enemy si Amorphis la Romexpo

127

M-am frecat putin mai mult la ochi in vara cand am vazut afisul concertului din decembrie si am crezut initial ca este o greseala, pentru ca parea ceva cel putin bizar ca trei stiluri complet diferite sa fie pe aceeasi scena in aceeasi seara. In afara de festivaluri, cand amesteci trupele pentru ca altfel nu prea ai de ales din cauza numarului lor mare, dar unde si acolo incerci sa pastrezi cat de cat o tematica stilistica a fiecarei zile, nu te intalnesti prea usor cu situatiile in care ai nume mari din heavy-metal, melodic death metal si metal simfonic in cadrul aceluiasi eveniment de sine statator. Ineditul sporeste atunci cand afli ca nu este o exceptie concertul de la noi, ci ca cele trupe sunt in turneu in aceasta formula, deocamdata doar pentru periplul european din cate am vazut.

Lasand deoparte stupefactiile personale, fiindca nu despre asta este vorba aici, sa incepem prin a preciza ca totul trebuia sa demareze cu zece minute inainte de orele 19:00 cu un debut in forta a finlandezilor de la Amorphis, asigurat de doua piese de pe recentul ultim album. Acestia nu erau pentru prima data in 2015 pe la noi, precedenta infatisare petrecandu-se in iunie, atunci cand ei trebuiau sa inchida en fanfare cele patru zile de Metalhead Meeting si aveau alocate vreo saptezeci de minute, din care poate ca multi inca isi aduc aminte ca n-au mai apucat decat circa trei sferturi de ora, din cauza programului dat peste cap de intarzierea fetelor de la The Sirens. De data asta n-au cantat patruzeci si cinci de minute, ci doar treizeci si cinci si chiar sper ca viitoarea poposire la noi, care se va intampla undeva pe la inceputul lui aprilie 2016, sa fie ceva mai consistenta ca sa se inteleaga ceva din recitalul lor, mai ales ca ei vor fi in turneu de promovare a albumului de care aminteam mai sus.

Desi era vorba de prima trupa si te-ai fi asteptat la o asistenta mai rahitica, nu a fost deloc asa, astfel ca in pavilionul de la Romexpo erau deja prezenti cam o mie de oameni, daca nu mai mult. La Golden era chiar aproape plin si mi se pare normal in conditiile in care ti-ai vaduvit portofelul de o suma considerabila de peste trei sute de lei. Vorba aia, daca tot dai un ban, macar sa stii pentru ce-l dai. Multimea se lasa bucuroasa bagata in priza, astfel incat atmosfera incepea sa se incinga si sa predispuna la headbanging si windmill, totul pe fundalul sonor al ritmului indracit al tobelor sau al riffurilor accelerate de chitara. Neavand la dispozitie decat un interval temporal destul de inconsistent, baietii n-au prea reusit sa impace capra cu varza si sa asigure o trecere cat de cat echilibrata prin piesele carierei lor, insa au ales sa-si promoveze mai degraba ultima aparitie discografica, careia i-au si alocat mai bine de jumatate din setlist. Ultima piesa a prilejuit urcarea pe scena a basistului de la Nightwish, Marco Hietala, care l-a sustinut vocal la refren pe Tomi Joutsen si totul s-a terminat intr-o mare de aplauze la doar douazeci de minute dupa ora 19:00, pentru ca asistenta crescuse simtitor catre aproape doua mii de oameni.

Setlist Amorphis:

1. Death Of A King (Under The Red Cloud – 2015)
2. Sacrifice (Under The Red Cloud – 2015)
3. Hopeless Days (Circle – 2013)
4. Bad Blood (Under The Red Cloud – 2015)
5. Silver Bride (Skyforger – 2013)
6. The Four Wise Ones (Under The Red Cloud – 2015)
7. House Of Sleep (Eclipse – 2006)

O mica pauza de alte douazeci de minute, rastimp in care multi s-au retras afara ca sa se criogenizeze la tigara, si lucrurile deveneau si mai dure si mai nemiloase. Exact la ora si minutul prognozate in program, adica la 19:40, incep pe fundalul sonor asigurat de “Khaos Ouverture” sa-si faca aparitia pe scena rand pe rand membri Arch Enemy, ultima fiind Alissa care, cu un tunator “Make some fucking noise”, da startul infernului care se traduce prin moshpit in fata si multe plete zguduite in ritm alert. Nu se termina bine a doua piesa si suntem pusi in tema ca “Multumesc, Bucuresti. We are Arch Enemy and this is fucking waaar” pentru ca mai apoi sa facem cunostinta cu un clasic al trupei si care se intituleaza “Ravenous”, toate astea in fata unor oameni a caror numar sarise deja la ora aia de doua mii. Si pentru ca a existat in permanenta comunicare cu publicul, am fost luati la rost si intrebati cine ii mai vazuse pana atunci si, desi erau la a treia descindere la noi, s-au ridicat doar cateva zeci razlete de maini, pentru ca la intrebarea cine nu ii mai vazuse sa se ridice aproape toate bratele.

N-au lipsit compozitiile de referinta ale suedezilor si care nu lipsesc din nici un concert de-al lor, asa cum n-avea cum sa nu se produca la “Under Black Flags We March” si clasica defilare pe scena a solistei cu deja obisnuitul steag negru inscriptionat cu logo-ul formatiei. Atmosfera atinsese la ora aia cote paroxistice, insa asta doar jos pentru ca in tribune se cam dormea in fund pe scaun, semn cum nu se poate mai clar ca majoritatea covarsitoare a celor de acolo venisera exclusiv pentru trupa ce avea sa urmeze. Pentru ca au avut la dispozitie un spatiu mult mai generos de cincizeci de minute, suedezii chiar au reusit sa puna pe tapet un setlist mult mai solid decat predecesorii lor si sa ne infatiseze o parte din multele piese care i-au consacrat ca un nume foarte mare si extrem de important pe scena de melodic death metal. S-a incheiat cu trei minute inainte de scontata ora de 21:30, iar obisnuitele poze de grup cu publicul, desfasurate pe un fundal la fel de instrumental ca cel de la inceput, au incheiat un moment pe care-l dorim repetat cat mai curand fiindca avem ce auzi.

Setlist Arch Enemy:

1. Khaos Overture (Khaos Legions – 2011)
2. Yesterday Is Dead And Gone (Khaos Legions – 2011)
3. War Eternal (War Eternal – 2014)
4. Ravenous (Wages Of Sin – 2001)
5. Stolen Life (War Eternal – 2014)
6. You Will Know My Name (War Eternal – 2014)
7. As The Pages Burn (War Eternal – 2014)
8. Under Black Flags We March (Khaos Legions – 2011)
9. Avalanche (War Eternal – 2014)
10. No Gods, No Masters (Khaos Legions – 2011)
11. Nemesis (Doomsday Machine – 2005)
12. Enter The Machine (Doomsday Machine – 2005)

O pauza ceva mai mare de data asta si lumea iar afara la tigara ca sa se conserve in frigul patrunzator al serii de 10 decembrie, dar sa se si hidrateze la greu fiindca jetonul a costat doar cinci lei si, desi eram absolut sigur ca se va proceda ca in celelalte cazuri si o bautura va costa un jeton si jumatate, este bine ca m-am inselat si n-a mai fost cazul de data asta. Si se pare ca s-a consumat ceva fiindca la fix ora 21:00, atunci cand au purces la treaba finlandezii de la Nightwish, in incinta isi faceau veacul mai bine de trei mii de oameni. Cum pe scena era de acum trupa pentru care venise majoritatea celor prezenti, s-au inviorat vizibil si cei din tribune, insa doar pentru putin timp, pentru ca mai apoi sa cada din nou intr-o toropeala inexplicabila pentru un concert de genul asta. Au fost de fapt mai multe momente alternante in care acestia ba s-au dezmortit, ba au devenit inactivi pentru a se dezmetici din nou. Jos lucrurile stateau la polul opus si se vedea cu ochiul liber ca oamenii traiesc si se bucura de moment.

Pana in 2015, trupa finlandeza avea la activ sapte albume de studio, asa ca membrii ei si-au zis ca n-ar fi rau sa puna si de-al optulea si asfel a aparut “Endless Forms Most Beautiful”. Iar pentru ca Nightwish este in turneu mondial de promovare a recentului material, a parut oarecum naturala decizia de a introduce in setlist majoritatea pieselor de pe acesta, ba chiar mai trebuiau cantate inca patru si ar fi fost redat intregul album. In rest, cele doua ore de recital le-au permis oamenilor sa treaca, uneori fie doar si cu o singura piesa si cu singura exceptie a primului album din 1997, prin absolut intreaga activitate discografica veche de mai bine de cincisprezece ani. Atmosfera a fost una de zile mari, fiindca multi pentru ei venisera la Romexpo si asta asteptau, astfel ca lumea de jos s-a activat rapid si a sustinut cum a stiut mai bine prestatia de pe scena, ba chiar la “Ever Dream” a raspuns cu promptitudine cererii lui Floor de a canta impreuna cu ea inceputul piesei si aproape toata sala s-a conformat fara prea multe mofturi. Am vazut multe fete si femei in toata firea care stiau pe de rost absolut toate versurile ale absolut tuturor pieselor, am vazut alte fete care-si “chinuiau” partenerii si-i faceau sa danseze cu ele pe partiturile mai lente, am mai vazut si jocurile de lumini care lipsisera celor doua trupe din deschidere, ba chiar la “Wishmaster” au aparut pe ecranul din spatele tobosarului imagini cu o bufnita alba in zbor si cu omul vitruvian a lui Leonardo Da Vinci ce nu mai necesita nici o descriere fiindca este o reprezentare arhicunoscuta, totul invaluit intr-o minunata mare de culoare verde ce cotropea scena si intreaga sala. Am mai vazut un lucru care merita apreciat pentru ca astfel s-a dat dovada de politete, bun simt si respect intre oamenii care activeaza pe aceeasi scena muzicala, si anume ca toate cele trei trupe s-au complimentat intre ele, fiecare la momentul sau concertistic, si ne-au pus sa racnim intru sustinerea lor atunci cand le-au spus numele. Inutil de spus ca toti se incalzisera peste limita admisibilului spre final si au oferit serii o incheiere cum nu se poate mai potrivita.

Ora 23:00 se infiinta pentru a anunta ultimele saizeci de minute ale zilei si lumea se lasa pierduta in noapte, multumita si fericita ca a avut parte de cateva ore cu trupele pentru care venise. Asa cum spuneam in debut, a fost inedit sa vezi trei stiluri diferite stranse in acelasi loc, insa pana la urma s-a dovedit a fi o idee nu tocmai rea de a strange laolalta adeptii lor. Mai pe scurt si ca incheiere, am avut parte de ceea ce in urma cu cateva decenii era denumit pompos si in stil de plenara de partid ca “unitate in diversitate”.

Setlist Nightwish:

1. Shudder Before The Beautiful (Endless Forms Most Beautiful – 2015)
2. Yours Is An Empty Hope (Endless Forms Most Beautiful – 2015)
3. Ever Dream (Century Child – 2002)
4. Wishmaster (Wishmaster – 2000)
5. My Walden (Endless Forms Most Beautiful – 2015)
6. While Your Lips Are Still Red (Amaranth single – 2007)
7. Élan (Endless Forms Most Beautiful – 2015)
8. Weak Fantasy (Endless Forms Most Beautiful – 2015)
9. 7 Days To The Wolves (Dark Passion Play – 2007)
10. Alpenglow (Endless Forms Most Beautiful – 2015)
11. Storytime (Imaginaerum – 2011)
12. I Want My Tears Back (Imaginaerum – 2011)
13. Nemo (Once – 2004)
14. Stargazers (Oceanborn – 1998)
15. Ghost Love Score (Once – 2004)
16. Last Ride Of The Day (Imaginaerum – 2011)
17. The Greatest Show On Earth (Endless Forms Most Beautiful – 2015)
(Chapter I: Four Point Six; Chapter II: Life; Chapter III: The Toolmaker)
18. The Greatest Show On Earth (Endless Forms Most Beautiful – 2015)
(Chapter IV: The Understanding; Chapter V: Sea-Worn Driftwood)