Hellish Rock Part II la Arenele Romane – cronica de concert

65

Gamma Ray si Helloween pe aceeasi scena este ceva ce nu se poate rata, probabil ca asta a gandit multa lume inainte de concertul de sambata seara. Si asa am gandit si eu! Pot spune ca lucrurile au stat bine pe ansamblu, dar nu voi anticipa si voi incepe cu raul pentru ca la final sa ne scufundam treptat in bine.

Surpriza neplacuta a sosit din partea garderobei. Nu sunt prima oara la Arenele Romane si stiam ca pretul pentru a-mi lasa haina la garderoba este de 3 lei. Nimic deosebit, la o adica. Da, doar ca de data aceasta era vorba de 3 lei/haina, lucru care nu mi s-a intamplat vreodata. Cum am avut un hanorac si o geaca, am platit 6 lei. Si desi pe afisul pus la garderoba scria ca hainele nu se pun pe acelasi umeras, desigur ca ambele au fost puse pe unul singur la rugamintea mea, ca nu-mi place sa-mi imprastii imbracamintea prin toata camera.

Si acum, sa recapitulam, pentru ca poate aveti senzatia ca problema este pretul.

Silver Church, o bijuterie din punct de vedere al conditiilor si un loc unde ma simt ca acasa, garderoba gratuita. Hard Rock Cafe, club cu pretentii si preturi pe masura, garderoba gratuita. Turbohalle, o locatie care poate primi cam tot atata public cat si Arenele, garderoba gratuita. Why Not, ex-Jukebox, ex-Chaos Venue, 3 lei garderoba, fara specificatii legate de numarul de haine si altele in aceeasi cheie, de asemenea o locatie in care te simti bine. Sala Palatului, garderoba gratuita. Arenele Romane, 3 lei pentru fiecare haina doar pentru a le sti la adapost langa toaletele de la care si-n ziua de azi razbate mirosul.

Si, ajungand la capitolul toalete, nici aici situatia nu e deloc fericita. Reconditionate la un moment dat, acestea au decazut iar in mizerie, fara vreo intentie vizibila de a fi intretinute, in conditiile unui public din ce in ce mai numeros la Arenele Romane, inclusiv venit de peste hotare la unele concerte. O imagine trista si deplorabila pentru acestia, nu? Si doar ne straduim sa promovam muzica de calitate si sa atragem fani de pretutindeni, dar in conditiile de fata e foarte posibil ca acestia sa zica pas pe viitor.

Concluzia: Arenele Romane reprezinta o locatie aproape “istorica” pentru rockerul roman, cu o arhitectura deosebita, spatioasa si pretandu-se chiar si concertelor mai mari, oferind conditii optime de desfasurare si acustica buna. Insa acolo trebuie neaparat aduse niste imbunatatiri, asta in cazul in care nu ne dorim cumva ca peste 2-3 ani vreo trupa legendara sa aleaga acest loc pentru al doilea “Live at Pompeii”, bineinteles cu titulatura schimbata in “Live at Arenele Romane”.

Si-acum sa trecem la lucrurile bune.

Ajuns la Arene am constatat ca am avut parte de cea mai rapida intrare pe care am vazut-o vreodata, si nu ma refer la mine, ci la cei sositi la concert. Am aflat ceva mai tarziu ca pentru a usura accesul si a nu aglomera portile, Blackhawk Security a decis deschiderea portilor cu jumatate de ora inainte de ora anuntata, ceea ce a eliminat eventualele probleme. Laudabil, as spune eu, si pe linia pe care Andrei Irode si colegii sai merg de ceva vreme. Linia pe care scrie “civilizatie”. Bravo.

Primii care au urcat pe scena au fost brazilienii de la Shadowside. Poate va spun ei ce au cautat acolo, ca eu ma intreb si-n ziua de azi. Cu o sectie ritmica pe care o pot considera mai degraba anemica si o Dani Nolden care se chinuia sa ne arate ca poate mai mult decat este in stare sa ne ofere, concertul s-a transformat in cea mai plicticoasa deschidere de care am avut vreodata parte. Colac peste pupaza, pentru ca nu reuseau sa ne distruga pe noi suficient, s-au apucat de “Ace of spades” pe care pur si simplu au demolat-o. Sau martelat-o. Sau poate ca au vrut sa ne aduca aminte ca pe lumea asta exista si trupe bune, nu doar Shadowside. Plus ca muzica lor, intre heavy si power, nu reusea sa pastreze pe linia plutire vreunul din cele doua stiluri.

La rand au sosit Gamma Ray. Si dintr-o data mi-am dat seama cat de mult il iubeste publicul pe Kai Hansen. Pastrand cumva proportiile, Kai reuseste pentru Gamma Ray ceea ce reuseste Tobias pentru Edguy. Trage dupa el o trupa bine alcatuita, una care nu mai suna ca la tinerete dar inca pastreaza ceva din furia si viteza cu care ne obisnuise pe vremuri, fiind o locomotiva de simpatie greu de oprit. “Anywhere in the galaxy” a sunat de parca mai avea putin si dadea cortul jos, “Future world” a prefatat putin ce avea sa vina, dar si istoria comuna din care face parte Kai, “To the metal” a urcat tensiunea la maximum, iar de “Send me a sign” nu mai vorbesc. O Gamma Ray care a venit si si-a facut treaba exact asa cum ne asteptam, un semn al faptului ca in clipa in care esti profesionist lucrurile iti ies chiar daca nu esti in cea mai buna forma, asa cum mi s-a parut ca s-au petrecut lucrurile in seara respectiva. O mica problema am avut doar cu vocea lui Kai, care a incercat si el sa urce peste ceea ce poate si asta s-a cunoscut, cel putin din locul in care am stat eu.

Setlist concert Gamma Ray la Arenele Romane 2013:

1. Anywhere in the Galaxy
2. Men, Martians and Machines
3. The Spirit
4. Gamma Ray (cover Birth Control)
5. Master of Confusion
6. Empire of the Undead
7. Empathy
8. Rise
9. Future World (cover Helloween)
10. To the Metal
11. Send Me a Sign

Si Helloween intra pe scena. Multi ani de muzica, multe albume bune, multe amintiri si o lunga istorie personala legata de ei. Poate tocmai de aceea am reusit sa ma dezmeticesc de-abia pe la piesa a doua sau a treia, care era “Eagle fly free”, pana atunci plutind undeva intre scena pe care se urcasera Andi Deris si ai lui si amintirile mele. La “If I could fly” si “Dr. Stein” aproape ca nu-mi venea sa cred ca asist la asa ceva, si cum a doua a facut parte dintr-un bis nu am putut sa nu remarc faptul ca trupa era in acel moment la fel de proaspata ca la inceput, ca si cum atunci ar fi urcat pe scena. Daca ar fi sa judec drept, as spune ca Helloween s-a rafuit muzical cu Gamma Ray si a iesit invingatoare, numai ca aici nu este vorba de judecata si oricum nu acesta era rostul. Insa fosta trupa a lui Kai a aratat ca se descurca foarte bine fara el si ca poate sa ne ofere inca suficiente surprize, desi ultimele lor doua albume sunt ceva mai diluate ca de obicei. Iar al doilea bis, “executat” alaturi de cei de la Gamma Ray, a fost incununarea unei seri in care ultimul lucru pe care ne-am fi dorit sa-l auzim ar fi fost “I want out”. Noi nu doream, dar cum orice are in final, a trebuit sa o facem.

N-as putea sa spun cu precizie ca a fost o seara mai buna sau mai putin buna ca altele. A fost insa una in care am vazut la lucru doua legende, ambele oferindu-ne suficiente momente pe care sa le ducem acasa si la care sa ne gandim multa vreme de-acum incolo. Iar Gamma Ray si Helloween fac parte din categoria trupelor care par sa reziste timpului, chiar daca una este ceva mai tanara, si promit ca pe viitor ne vor oferi in continuare ceea ce asteptam de la ele: metal in stilul consacrat.

Setlist concert Helloween la Arenele Romane 2013:

1. Wanna Be God
2. Nabataea
3. Eagle Fly Free
4. Straight Out of Hell
5. Where the Sinners Go
6. Waiting for the Thunder
7. Steel Tormentor
Drum Solo
8. I”m Alive
9. Live Now!
10. Hold Me in Your Arms
11. If I Could Fly
12. Hell Was Made in Heaven
13. Power

Encore 1:
14. Are You Metal?
15. Dr. Stein

Encore 2:
16. Halloween / How Many Tears / Heavy Metal (Is the Law)
17. I Want Out (Gamma Ray)

Sa mai remarc si faptul ca de data aceasta chiar nu s-a fumat in cort. Daca la concertul Therion, desi pe cort era afisat faptul ca nu se fumeaza inauntru, am mai vazut personaje care nu stiau sa citeasca, de data aceasta nu am vazut si simtit nici cel mai mic semn de fum. Este un exemplu al faptului ca, avand rabdare, romanul poate fi civilizat si, de asemenea, este un mare pas inainte catre o normalitate pe care o astept de multa vreme. Si spun asta din punct de vedere al unui fumator, unul care timp de vreo 2 ore si ceva pur si simplu nu a simtit nevoia sa-si aprinda tigara, nici macar pentru a “savura” paharul de bere. Pur si simplu nu a fost nevoie, iar atmosfera respirabila din jur a ajutat din plin acest lucru. Nu stiu pe cine sa felicit aici, dar sunt mai mult decat mandru ca am vazut asa ceva.

Ca de fiecare data, Blackhawk Security parca nici n-ar fi existat si trebuie sa va obisnuiti cu acest lucru, pentru ca este stilul lor. In fond si la urma urmei, rostul unei firme de paza nu este sa impuna forta, ci sa protejeze respectul reciproc, si se pare ca la acest concert s-a stat bine de tot la acest capitol. Din ce am inteles nu au existat evenimente neplacute, chiar daca uneori combinatia dintre genul muzical si bauturile consumate poate duce si spre asa ceva, iar aspectul este si el de laudat, pentru ca tine tot de civilizatie. Inseamna ca, in ciuda “bolilor” cu care ne doteaza automat societatea, pe undeva mai incepem sa ne facem si bine.

Nu in ultimul rand, felicitari si organizatorilor de la Promusic Prod, care au dovedit profesionalism si o buna coordonare a unui eveniment de amploare. Si, in acelasi timp, ne-au oferit ocazia de a (re)vedea doua din cele mai apreciate trupe ale momentului: Helloween si Gamma Ray.