Fiind un fel de copil precoce al pianului si primind inca de la varsta de doar cinci ani o bursa a unei prestigioase institutii de profil, cred ca nu este destul de exagerat daca se spune ca Tori Amos a trait cam toata viata ei in muzica, iar faptul ca la 11 ani a renuntat la acea bursa pentru ca a crezut in ceea ce simte, a dus la situatia chiar deloc de neglijat de a fi considerata vreo doua decenii mai tarziu cel mai influent muzician al anilor 1990, dupa Kurt Cobain. Facand in cariera ei un zig-zag extrem de interesant prin diferite stiluri, osciland intre influente clasice si baroce pana la alternative/indie rock si chiar muzica electronica, concertul de joi seara se anunta un regal. Asa a si fost, iar cei care au stat aproape doua ore sub un cer de plumb pot confirma asta.
Totul a inceput cu vreo zece minute intarziere fata de ora anuntata, insa asteptarea minuscula a meritat cu varf si indesat. Debutul a fost semnat de “Parasol”, piesa inamovibila pana acum in fruntea setlistului acestui turneu inceput in urma cu o luna si jumatate in Irlanda, care a traversat pana acum Europa si va continua de maine spre sud, atat de spre sud incat va ajunge la sfarsitul lui iunie taman in Africa de Sud. Desi este stiut faptul ca Tori Amos schimba de la o zi la alta setlistul concertelor si nu gasesti doua identice, “Parasol” a ramas mereu deschizatoarea de concert, poate si pentru faptul ca este o piesa perfecta pentru inceputul de poveste. Ce a urmat a fost o feerie cu sunet de cristal ce a plimbat publicul spectator, ca sa folosesc si o expresie de lemn, prin toate albumele ei. In ciuda faptului ca este un turneu de promovare a recentului album aparut in 2014, “Unrepentant Geraldines”, doar doua piese au fost incluse in setlist. De asemenea, avand un background solid de coveruri interpretate intr-un stil personal si unic, mergand de la The Eagles la U2, de la Billy Idol la Fleetwood Mac sau chiar de la Moby la Slayer, a ales pentru seara de joi si o adaptare exceptionala a unei piese The Eurythmics, asta poate si din cauza faptului ca soarta a facut ca ea sa aterizeze la Bucuresti intr-o zi ploioasa de iunie.
Un aspect ciudat si oarecum inedit l-a reprezentat orchestratia, aceasta fiind total inexistenta in mare parte a timpului, doar pe alocuri intervenind spre completare negativul cu voce, tobe si alte instrumente. Asta nu inseamna ca s-a auzit rau, ci dimpotriva. In afara de cunoscutul pian Bosendorfer, pentru care Tori Amos a facut o obsesie din vremuri stravechi, si de orga Hammond, nimic nu s-a aflat pe scena in afara de ea si de lumina. O scena mare, deschisa complet, dar pe care a umplut-o perfect si deplin cu prezenta ei si cele 2 instrumente la care a cantat de multe ori concomitent. Nu incercati asta acasa decat daca la cinci ani ati primit o bursa la The Peabody Institute, altfel s-ar putea lasa cu excluderi din Asociatia de Locatari.
Spuneam mai sus ca Tori Amos a umplut scena cu prezenta ei. A umplut si spatiul dintre ea si public. Asta fara sa vorbeasca pentru ca a spus putine cuvinte, insa rar mi-a fost dat sa vad cum cineva transmite atat de mult prin limbajul corpului doar stand pe un scaun si imbracata intr-un fel de kimono, cum reuseste sa electrizeze o adunare destul de pestrita prin componenta ei. Pentru ca am vazut acolo oameni seriosi de varsta a doua si cu siguranta veniti direct din corporatie pentru ca erau imbracati adecvat. Am vazut oameni linistiti de varsta a treia impreuna cu familia. Am vazut pletosi pe care-i stiu de la concertele metal. Am vazut si oameni despre care stiu ca se ocupa cu muzica house/techno/minimal si alte dubiosenii de genul asta din punctul meu de vedere. Am vazut pana si gospodari pasnici, aterizati acolo din curiozitate sau doar pentru ca s-au deschis portile spre final. Trecand peste toate astea, faptul ca Tori Amos i-a adus pe toti acolo inseamna mai mult decat niste cuvinte insirate. A fost un concert de pus in colectie, cu o organizare ireprosabila. Cei care n-au fost acolo joi seara, sa faca bine si sa vaneze ceva de genul asta atunci cand vor avea ocazia si vor ramane cu o nestemata de pus la rana.
Setlist concert Tori Amos la Arenele Romane:
Part One
1. Parasol (The Beekeeper – 2005)
2. Concertina (To Venus And Back – 1999)
3. Crucify (Little Earthquakes – 1992)
4. Appolos Frock (Welcome To Sunny Florida – 2004)
5. Father Lucifer (Boys For Pele – 1996)
6. Silent All These Years (Little Earthquakes – 1992)
7. Mary (B-side “Crucify” single)
8. Carbon (Scarlets Walk – 2002)
9. Weatherman (Unrepentant Geraldines – 2014)
Lizard Lounge
10. Here Comes The Rain Again (The Eurithmycs Cover)
11. I Ran (Flock of Seagulls Cover)
Part Two
12. Cloud On My Tongue (Under The Pink – 1994)
13. Northern Lad (From The Choirgirl Hotel – 1998)
14. Here In My Head (B-side “Crucify” single)
15. Sugar (B-side “China” single)
16. Blood Roses (Boys For Pele – 1996)
17. Precious Things (Little Earthquakes – 1992)
Encore
18. Cornflake Girl (Under The Pink – 1994)
19. Bouncing Off Clouds (American Doll Posse – 2007)
20. Troubles Lament (Unrepentant Geraldines – 2014)
21. 1000 Oceans (To Venus And Back – 1999)
