Thrillerul Cooper la Bucuresti!

31

Capitolul I: “Lasati orice speranta voi, cei ce intrati!”
Ceea ce a avut loc pe scena de la Arenele Romane marti, 14 iunie, va ramane intiparit, probabil, in mintea celor prezenti, pentru multa vreme de acum incolo. Cel de-al doilea concert in Romania al lui Alice Cooper a reusit sa capteze atentia celor 3000 de spectatori, fara exceptie, demonstrand faptul ca, daca ai venit sa il vezi pe Cooper, il vei vedea pe Cooper si nimic altceva in jurul tau. Show-ul, interzis minorilor (si pe buna dreptate!), a fost deschis de Iris, singura trupa din Romania care ar fi putut sa aiba acest privilegiu, dupa parerea unora. Trist a fost faptul ca se vede ca Iris nu mai sunt ce au fost, deoarece a lipsit aproape cu desavarsire energia de altadata si scanteia care punea publicul in miscare, iar vocea lui Cristi Minculescu si-a pierdut considerabil din forta. Cu toate acestea, au fost Iris, au avut multimea de fani nemuritori, toata stima pentru legenda pe care incearca sa o tina in viata! De mentionat ar fi clasicele: “Strada Ta”, “Ultimul Mic-Dejun Al Lui Bon” si “Floare De Iris”, la care se adauga “Pe Ape”, “Lady In Black” si cateva piese de pe cel mai recent album, “12 Porti”, precum “Mereu Impreuna”, “Prizonieri In Noi” si “Cat As Vrea Sa Zbor”.

Capitolul II: “The spiderman is having you for dinner tonight”
O data cu caderea cortinei avand imprimat pe ea chipul diabolic al cantaretului, a inceput un concert a la Alice Cooper: din capatul de sus al unei scari catre Iad, costumat intr-un paianjen, pe versurile melodiei “The Black Widow”, a dominat multimea si si-a dirijat colegii de trupa cu ajutorul unei baghete cel al carui nume real este Vincent Damon Furnier. Sa incerci sa povestesti tot ce a putut sa faca acest om pe scena pe durata unui singur concert ar insemna sa te apuci sa scrii un roman. Voi incerca macar un sumar. Au fost carje pe melodia “Brutal Planet”, au fost bani de hartie aruncati in public de pe varful unei spade, in tonul “Billion Dollar Babies”, a fost un personaj reprezentand paparazzi muzicii rock, care a sfarsit batut si injunghiat de solist catre finalul concertului, au fost moment horror alternate cu momente amuzante, insa toate au avut un factor comun: spectaculosul. La finalul cate unei melodii sau chiar in timpul acesteia, unii norocosi mai primeau cate un suvenir: ba cate un obiect de recuzita, ba cate o pana de chitara, ba cate un bat pentru tobe.

Capitolul III: “No More Mr. Nice Guy”
Melodia care a dat numele turneului n-ar fi putut lipsi nici ea, urmandu-i piesa pe care Arenele au strigat impreuna cu Alice “Hey Stoopid!”, iar apoi Hug, prietenul constrictor al lui Alice, a stat cuminte pe umarul sau, sasaind in fata camerelor de filmat in ritmul “Is It My Body” si asigurand inca unul dintre momentele socante ale serii. Nu ca ar fi fost in vreun fel „a nice guy” pana la acel punct al spectacolului, insa camasa insangerata cu inscriptia “I’ll Bite Your Face Off” a confirmat inca putin acest lucru si a marcat melodia omonima, contrastand puternic cu mult mai linistita “Only Women Bleed”, pe care frontman-ul i-a cantat-o unei papusi blonde in timp ce o tinea pe genunchi. Aceeasi papusa (aluzie la albumul “Welcome To My Nightmare”) a sfarsit maltratata la marginea scenei pe acordurile “Cold Ethyl”.

Capitolul IV: “Capul lui Alice vrem!”
Un “Frankenalice” urias a fost eliberat in urma unui simulacru de experiment horror insotit de lumini si efecte pe masura („Feed My Frankenstein”), iar dupa “Clones”, care i-a urmat, Romania a primit ce asteptase toata seara: “Poison”. Cine isi inchipuia ca nu ai cum sa urli mai mult decat pana in acel moment nu ascultase inca “Poison” live. Uneori ma mir de ce capacitate de a face galagie detin plamanii umani. “Wicked Young Man” a adus in scena un alt as scos din manecile generoase ale lui Cooper: ghilotina cu care acesta, imbracat intr-un costum de nazist, a fost decapitat de catre doi calai care l-au tarat catre pierzanie si care apoi au aratat ostentativ capul sau taiat publicului. “I Love The Dead” ni l-a adus inapoi, totusi, intreg si la fel de plin de energie, intrucat mai urmau cateva momente memorabile printre care “School’s Out”, cu insertii din “Another Brick In The Wall” – imnul Pink Floyd.

Capitolul V: “Orice inceput are si un sfarsit”
Seara s-a incheiat cu un Alice imbracat in uniforma nationalei de fotbal a Romaniei, cu un tricolor fluturat pe scena, cu “Elected” si “Fire”, cu confetti si cu multe urale. In loc de stage diving au fost aruncate in public mingi uriase umplute cu confetti, pasate dintr-un capat intr-altul, iar colegii sai de trupa, Chuck Garric (bass), Steve Hunter (chitara), Damon Johnson (chitara), Tommy Henriksen (chitara) si Glen Sobel (percutie), au sustinut show-ul cu maiestrie, numiti fiind de catre solist drept cea mai buna echipa cu care a lucrat pana acum.

Epilog:
Nu am sa inteleg niciodata de unde isi trage acest om energia debordanta in cantitati atat de mari, mai ales la venerabilii sai 63 de ani, nu stiu in ce buzunar ii tine si marturisesc sincer ca, la o treime din varsta lui, nu am nici o treime din aceasta energie! Tot respectul pentru showman-ul desavarsit in persoana lui Alice Cooper.