Prima zi cu adevarat de iarna . . . frig de inghetau pietrele. Curiozitatea si dorinta de a lua parte la o seara “sui generis” m-au determinat sa ies din casa si sa ajung la evenimentul organizat de Kogaionon si DonisArt in Silver Church, sub denumirea de Dark Bombastic Evening.
Nu pot spune ca sunt un mare fan al acestui gen de muzica, dar am fost destul de impresionat de oamenii care au participat la acest concert si atmosfera enerala. Se vedea clar ca era alt gen de public fata de cel cu care eram obisnuit, in primul rand prin coloristica si excentricitate, iar mai apoi prin modul civilizat si pasionat totodata prin care au participat la concert, veniti din toate colturile Europei, asa cum am citit pe site-ul organizatorilor. Foarte multe rezervari s-au facut din afara granitelor Romaniei, ceea ce s-a confirmat ajungand la fata locului, unde mi-am dat seama ca jumatate din spectatori nu erau romani, ceea ce e un lucru extraordinar pentru un eveniment underground, care nu intra in categoria marilor concerte. Banuiesc ca au fost si multi veniti, din curiozitate, dar in mod evident s-au integrat perfect si au gustat din plin concertul. Sa va mai povestesc despre public? Genul de imbracaminte militaresc, gothic-industrial predomina atat la femei cat si la barbati. Tatuaje si pierce-uri, tunsori ciudate, par colorat in verde, albastru, rosu aprins… Un stand de merchandise plin cu imbracaminte, bocanci si accesorii a contribuit intr-o buna parte la crearea acestui aspect vizual, usor de remarcat de cum am intrat in sala. Despre ambient ce as putea sa spun? Majoritatea traiau muzica cu adevarat, cel putin asta a fost impresia mea. . . poate si pentru ca am stat in fata scenei, unde se stie ca se duc cei cu adevarat dedicati muzicii.
Sa incepem cu trupele (ca la carte, cum se spune), in ordinea in care au intrat pe scena. Prima trupa a fost TriORE (gen muzical Lounge Martial), aparuti pe scena imediat dupa ora 19.00. Cei prezenti incercau sa isi intre in ritm si sa se adune dupa frigul de afara, iar muzica a fost destul de corect executata, avand in vedere ca erau secondati de un computer, sonorizarea buna, ce m-a impresionat a fost ideea de alb si negru, cei doi vocali fiind imbracati unul in negru si celalalt in alb, simbolizand binele si raul.
Cascadeur (Dark Neofolk) m-au dus cu gandul la biserica, in fata lor fiind pus un vas unde ardea tamaie, sufocant dupa parerea mea. Nu pot spune ca m-au impresionat cu ceva in mod deosebit, poate doar decorul a fost mai aparte.
:OF THE WAND & THE MOON (Solo acoustic set of Experimental Folk), adica Kim Larsen, m-a dus cu gandul la folk-ul nostru, chitara acustica si voce, primele piese au fost acceptabile, dar dupa o perioada de timp au devenit cam monotone, avand aceeasi linie melodica.
Ce sa spun despre Triarii (Martial Industrial)? In primul rand vocal e Christian Erdmann, care a cantat si in TriORE. Denumirea trupei – Triarii, este preluata de la veteranii din ultima linie a armatei Imperiului Roman, iar muzica te duce cu gandul la razboi, marsaluiri de forte si trupele imperiale, asociate de catre fani cu stilul armatei germane, mai ales in vestimentatie. On Wings of Steel, Son of The Sun, sau Marche du Capitulation n-au avut parte de o sonorizare prea buna, dar publicul a fost pe pozitii, iar Christian Erdmann indubitabil.
ROME (NeoFolk Pop), la a doua vizita la noi in tara, a avut cea mai mare priza la public. Dupa ce au anuntat ultima piesa, au revenit pe scena de doua ori spre incantarea spectatorilor, care le-au cerut cu insistenta bis-urile.
Ordo Rosarius Equilibrio (Apocalyptic New Wave), prima impresie? Fotoliu auriu in mijlocul scenei cu o tipa legata, asezata cu spatele la public, insa fara sa schiteze vreun gest. Tomas Pettersson, vocalul, a cantat si in trupa din deschidere, TriORE… in rest formatia este formata din muzicienii din TriOre si Cascadeur, iar vocea a doua, reprezentata de Rose Marie Larsen. Publicul simtea muzica, canta piesele si se misca intr-un ritm rupt de tot ce ii inconjura, imi dadea senzatia ca nimic din ce era in jur nu conta, doar ritmurile care se auzeau pe scena. La ultima piesa a fost invitat si vocalul de la Spiritual Front, Simone Salvatori. Din playlist am retinut: Three is an Orgy, Four is Forever, In High Heels Through Nights of Broken Glasses, Seduced by the Kisses of Cinnabar Sweet.
Spiritual Front (Suicide Pop), plini de viata, au reusit sa trezeasca spectatorii din starea de letargie si beatitudine usor pasiva pe care cei de la Ordo Rosarius Equilibro au lasat-o in urma, toata lumea dansa, singuri sau cupluri, nu conta, se simteau bine auzind Jesus Died in Las Vegas, A Bastard Angel sau Cold Love in a Cold Coffin. Giorgio Maria Condemi, chitaristul, mi-a amintit de filmele lui Emir Kusturica, iar basistului, frumusel si plin de viata, i se potriveste numele de Amorosi (oare si l-a ales singur?) In privinta lui Simone Salvatori, vocalul, as remarca un aer putin cam efeminat pentru gustul meu, dar cu miscare scenica si piese ce au reusit sa dezmorteasca atmosfera si sa implice pe toata lumea in vartejul ce a urmat.
In linii mari despre concert pot spune ca a fost unul reusit, lume frumoasa si pasionata, cu lectia invatata, versuri, piese, tot ce trebuie sa aibă un fan in bagajul de cunostinte cand merge la concertul trupei favorite.
