Cu mai mult timp in urma am ascultat cu uimire concertul Deep Purple – cu Jon Lord la celebra orga Hammond – de la "Royal Albert Hall " din Londra, 1970. Orchestra simfonica era condusa de Malcom Arnold, iar la Deep Purple venisera deja Ian Gillan si Roger Glover. De atunci mi-am dorit, si in mod cert nu numai eu, sa mai aud simbioza perfecta intre muzica simfonica si rock. N-ar trebui sa uitam insa nici turneul "Concerto" sustinut de Deep Purple in 2000-2001 in Europa, alaturi de orchestra filarmonica George Enescu. Acest miracol a fost explicat la deschiderea concertului din Bucuresti, chiar de catre Jon Lord, care a tinut sa justifice acest al doilea spectacol din Bucuresti, dupa 11 ani de la prima sa venire.

Gazduit de Sala Palatului si organizat de ARTmania, acesta a inceput putin dupa ora fixata (20.00), in fata a aproximativ 1500 de spectatori, majoritatea trecuti de varsta de 30 de ani. Imbracat elegant in negru, venerabilul muzician si-a facut aparitia pe scena in aplauzele publicului, amintindu-si de prima sa vizita in Romania si neuitand sa remarce: "I'm glad to see you again...and you're looking good".

Prima piesa a concertului a fost cea compusa si orchestrata de Jon Lord din albumul personal "Beyond the Notes", in care descoperi amestecul de romantism si vigoare cu accente de forta subliniate excelent de alamurile orchestrei filarmonice din Ruse, dirijata de Naiden Todorov. Ascultand piesele urmatoare la care vocea a fost sustinuta de Steve Balsamo, un tenor de exceptie – dar imi pare rau, sper ca Steve sa nu citesca pasajul asta, nimeni nu se poate compara cu Ian Gillan – si de Katia Laska care mi-a amintit de Kate Bush, aceeasi voce de soprana, armonioasa si catifelata, specifica in muzica lui Ian Sibelius. Pasajele de rock progresiv au fost sustinute de Ivailo Zvezdomirov (bass) si mai ales Darin Vasilev (chitara), care, desi nu-l poate egala pe Blackmore, s-a descurcat foarte bine.

Prima parte a serii, Concerto, a luat sfarsit in jurul orei 9, urmand o scurta pauza, timp in care cei prezenti in sala s-au imprastiat la standurile cu bere, sau afara la o tigara si impartasirea unor impresii.

Pictures of Home este prima piesa care s-a auzit in cea de-a doua parte a serii, sutele de spectatori fiind in asteptarea a ceea ce i-a electrizat efectiv: Deep Purple. Si asteptarea a fost rasplatita din plin, urmand: The Sun Will Shine Again" (2004), "Bouree" (1976), "Pictured Within" (1998), "Smoke on the Water", "Gigue".
Dar si Bach, compozitor al arhicunoscutei "Sarabande", piesa de o forta si o vitalitate iesita din comun, a fost prezent la concertul din Bucuresti, iar orchestra simfonica a fost adaptata perfect personalitatii uimitoare a lui Jon Lord, dupa care tot el ne-a uimit cu o tema inspirata din "dansurile" lui Bella Bartok, reliefand ca nu putea sa concerteze in Romania fara sa arate ca muzica este universala si ca un compozitor roman este o sursa de inspiratie de valoare.

Una dintre ultimele piese ale concertului a fost, culmea, o piesa in stil baroc scrisa si aranjata de Jon Lord, avand fundalul sonor sustinut numai de instrumente cu corzi, inspirata de compozitorul german Georg Philipp Telemann (anul 1800), fata de care Jon Lord si-a cerut scuze in cazul in care acesta si-ar auzi motivele de baza in aranjament de rock.
Aceasta minunata seara de rock simfonic nu se putea incheia fara a aduce un tribut mai mult decat meritat lui Ritchie Blackmore si David Coverdale (pe care Jon Lord i–a adus la Deep Purple), care au compus printre altele celebrele piese "Child in Time" si "Soldier of Fortune" (piese care au ridicat sala in picioare).

In final, pentru a nu stiu cata oara m-am convins ca adevaratii artisti sunt in stare sa uneasca oamenii si diversele lor personalitati in simtire si frumos. Iar muzicianul desavarsit Jon Lord a tinut sa multumeasca tuturor celor prezenti, cat si celor care au facut posibil acest eveniment.
Multumim si noi ARTmania si speram sa avem parte de cat mai multe evenimente de acest gen.

Banu Alexandru
Foto: AndreEA