Brutal Assault 2011, 11 - 13 august, pe teritoriul vechii fortarete militare Josefov, Republica Ceha. A saisprezecea editie a festivalului: inca putin si sarbatoreste majoratul. Oricum, e clar ca nu mai e virgin (nici n-ar da bine), dar un pic de inocenta il mai strabate asa, din cand in cand (poate voit). OK, si-acum sa "demetaforizam" putin: initial a parut un pic dezorganizata treaba, apoi lucrurile au inceput sa mearga din ce in ce mai bine, apoi unele lucruri percepute ca fiind bune s-au transformat in chestii mai putin bune... Oricum, per ansamblu a fost o experienta foarte placuta, asa ca la anul, daca line-up-ul va fi tot la inaltime ca in acest an, vom fi cu siguranta din nou acolo.

Pentru cei care se hotarasc sa mearga la Brutal Assault in 2012, cateva elemente ajutatoare: fortareata militara este localizata in Josefov, parte a orasului Jaromer, aflat la aproximativ 135 km de capitala Republicii Cehia, Praga. Toate platile se fac in coroane (moneda ceha), la intrare exista un ghiseu unde se pot schimba euro in coroane. Cursul de schimb a fost de 24 de coroane/ euro (unul bun, tinand cont ca in orase puteai schimba la banci cu 23 si ceva). Mancarea si bautura din interior se pot achizitiona pe baza unor cupoane (30 coroane/ cupon). O bere era un cupon (deci aproximativ 1 euro), mancarea de la 1 la 3 euro. Se puteau gasi si vodca, rom, vin sau shot-uri diverse.

Spatiul de camping este localizat inainte de intrarea la festival si este gratuit. Exista si o optiune de camping VIP, pentru 400 coroane de persoana, si te poti campa in niste tarcuri pazite, care beneficiau si de toalete proprii. Pentru dus trebuie sa platesti (1 cupon), si o tura dureaza 3 minute. Initial ni s-a parut extrem de putin timp, dar a fost ok, ne-am incadrat lejer de fiecare data. O chestie buna pentru ei era ca nu foloseai foarte multa apa (era adusa cu niste cisterne), alta chestie buna pentru noi era ca nu se creau cozi imense, ca n-avea nimeni interes s-o lalaie pe-acolo.

Sa trecem la ce ne intereseaza: muzica. In primul rand, Brutal Assault beneficiaza de doua scene, asezate una langa alta. O idee excelenta, pentru ca formatiile au cantat non-stop. In timp ce o trupa canta pe una din scene, pe cealalta se faceau pregatirile pentru urmatoarea, astfel ca timpii morti dintre cantari au fost eliminati. O bila alba pentru idee. Line-up-ul din acest an a fost destul de brutal, noi am facut o statistica din care a reiesit ca au fost 10 trupe de black, 4 de grind, 16 de death-metal, 8 de thrash. Nu vom face review-uri pentru toate trupele, ci vom puncta doar pe cele mai importante si pe cele care ne-au atras mai mult atentia.

Prima trupa care ne-a atras atentia a fost Horse The Band (un electro hardcore), o trupa de americani unul mai diliu ca altul. Claparul avea o fata (de fapt, mai ales dinti) de cal, parca necheza in timpul concertului, avea agatate de keyboards doua pungi de snacks-uri, din care mai halea din cand in cand, iar la un moment dat le-a aruncat in public, la cei "infometati". Vocalistul avea o fata de cowboy si mustata, urla de i se umflau venele, iar in pauze delira pe scena, spunand de fiecare data ca urmeaza cantecul "bleah-bleah-bleah-bleah-bleah". Funny.

Asphyx au cantat foarte bine - un show la inaltime, cu piese vechi, de rezistenta, dar si de pe ultimul lor album, foarte bun de altfel, "Death. The Brutal Way". Dupa Asphyx a cantat Kreator, la un excelent nivel calitativ, cu Mille Petrozza in prim-plan si restul trupei avand acceasi prestatie care i-a consacrat, in nota obisnuita de thrash metal - nivelul artilerie grea.

Suicidal Tendencies, atat de asteptati de mine, au reprezentat o dezamagire totala. Imbracati in tricouri de baseball, cu Mike Muir incercand sa iasa in evidenta, dar parca fara vana. Nu mai spun ca in fata, unde am stat, nu se intelegea aproape nimic, si nu pot da vina pe instalatia de sonorizare, doarece la toate celelalte trupe pe care le-am ascultat s-a auzit perfect. Ne-am indepartat dezamagiti, doar finalul (in care au invitat vreo 50-60 de fani pe scena, sa cante impreuna cu ei) salvand cat de cat o prestatie, zic eu, lamentabila.

A urmat (pentru foarte-foarte multi) atractia serii si, poate, a festivalului: Motorhead. O dementa de nedescris, un balamuc si o inghesuiala echivalenta cu vreo 300 de cozi la carne de pe vremuri. Ne-am urcat pe dealul de unde puteai viziona ambele scene si i-am ascultat de la distanta pe cei trei muschetari (Lemmy si-a pierdut din forta, totusi).

Morbid Angel au avut "onoarea" de a canta dupa Motorhead. Au livrat o prestatie scenica impozanta si, impreuna cu aceasta, o doza serioasa de death metal old school de o factura tehnica bine pusa la punct.

Finally, prima zi s-a incheiat cu Septic Flesh. Cu multe piese de pe noul lor album din 2011 ("The Great Mass"), cu o muzica bine lucrata, dar si cu multe clisee verbale din partea vocalistului, din care s-a detasat lejer "chemarea la lupta" (pomenita de vreo 15-20 de ori pe parcursul show-ului): "Are you ready motherfuckeeers??? One, two, three, four!!!".

Ziua 2

Urmeaza ziua doi, inceputa dis-de-dimineata (vorba vine, ca era ora 11 ziua, dar oricum...cam asa parea in contextul general) cu trupa romaneasca Dordeduh, formata (partial) din membri Negura Bunget. O aparitie interesanta in peisajul din Cehia, in care s-au evidentiat, cel putin din punct de vedere vizual, buciumul si toaca (pentru ca nu au fost folosite decat intr-o mica masura). Un alt aspect a fost ca ne-am dat seama cam cati romani s-au strans la Brutal Assault, pentru ca la intrebarea lui Hupogrammos "Cati sunteti din Romania", cam 80% din cei prezenti au ridicat mainile. N-am socializat intre noi, dar a fost un semn imbucurator ca eram in jur de 50, daca nu mai multi.

Dupa o pauza consistenta, am vizionat de la 15.50 Hail of Bullets, o trupa interesanta, formata din fosti membri Thanatos, Gorefest, Orphanange, Bolt Thrower, Pestilence si Asphyx (responsabil cu vocea: Martin Van Drunen, actualmente la Asphyx), urmati pe cealalta scena de Decapitated, trupa poloneza de tehnical death-metal ce va concerta si in Romania in curand.

O explozie de energie si buna-dispozitie a venit odata cu aparitia pe scena a legendarei trupe de punk The Exploited. Cu Wattie Buchan in forma maxima, avand ca sustinere membri tineri si foarte motivati. Exploited a facut un show de zile mari, trecand in revista cateva din hit-urile care i-au consacrat: Let's Start a War, Troops of Tomorrow, I Believe in Anarchy.

Katatonia a calmat putin spiritele, pentru ca imediat dupa acestia sa-si faca aparitia Exodus, inca o trupa legendara, de data aceasta din zona thrash metal. Acestia au cantat doar 8 piese, dar moshaiala din fata scenei a aratat ca sunt inca pe val si au multi fani. Bineinteles, nu au lipsit War Is My Shepherd, Bonded By Blood sau The Toxic Waltz.

Satyricon a fost capul de afis a celei de-a doua seri. O atmosfera dark, cu riff-uri groove si versuri catchy, a facut ca publicul sa vibreze la unison cu trupetii. Frost a rupt tobele in doua (la figurat), Satyr a impresionat prin prestanta, iar cei doi chitaristi adusi pentru concert au inchegat o prestatie solida, care demonstreaza inca o data ca Satyricon se numara in elita metalului european. Piese de rezistenta: Now, Diabolical, K.I.N.G., The Pentagram Burns.

O alta surpriza placuta au reprezentat-o Soilwork, care alaturi de In Flames si Dark Tranquility detin suprematia in ceea ce priveste death-metal-ul melodios made in Sweden. Cu o prezenta vocala deosebita, in persoana lui Bjorn, cu un ritm fantastic si cu o priza la public datorata atat pieselor, cat si manierei de interpretare, Soilwork au facut o demonstratie de forta demna de o trupa de prim rang.

Seara s-a incheiat in acordurile "linistite" ale trupei Cathedral, cu Lee Dorian la timona. Au sunat in clasicul doom recunoscut. Mi-au placut si, desi parca nu s-au potrivit in contextul festivalului, au oferit un pic de diversitate binevenita dupa greii de dinaintea lor.

Ziua 3

Vizionarea a inceput cu thrash metal band-ul Forbidden. Riff-uri superrapide, un show intens si o reactie pe masura a publicului. Nu acelasi lucru il putem spune despre trupa spaniola de grind Haemorrhage, a caror prestatie penibila (in ton cu imbracamintea si recuzita) ne-au dat un motiv in
plus sa plecam din fata scenei pentru ceva mancare si bere.

Au urmat Genitorturers, o trupa de industrial metal/industrial rock din State, care s-a autoproclamat "Cea mai sexy trupa a lumii". Vocalista Marisa a incercat sa prezinte aceasta imagine si pe scena, astfel ca s-a imbracat in niste haine mulate, cu sapca de piele si ciorapi-plasa si a executat pe tot parcursul show-ului miscari lascive, parca pentru a contracara nivelul destul de scazut al muzicii etalate.

Vader a strans o multime impresionanta de fani in fata scenei, iar show-ul etalat a fost corect, dar atat. Desi aveam asteptari mai mari, au fost destul de rigizi pe scena si n-au parut la fel de duri ca impresia generata la ascultarea albumelor.

Turisas, desi nu-i mai ascultasem pana acum, mi s-au parut foarte interesanti si va fi una din trupele pe care le voi asculta de acum incolo cu placere. Canta un viking metal de calitate, iar energia degajata, precum si interactiunea cu publicul, au aratat o trupa cu un potential imens, a caror muzica impregnata cu influente din foclorul nordic (doi dintre componentii trupei prestau la vioara, respectiv acordeon) prinde din plin la o mare parte din ascultatorii de metal. Nice show.

Dupa piesele melodioase ale trupei Turisas a urmat "a killing machine": Criptopsy. Brutalitate, diversitate, complexitate si emotie sunt atributele acestei trupe de technical death-metal din Canada. Nu sunt deloc comerciali, din cauza ca par a reinventa si redefini limitele muzicii extreme, dar performanta lor live a castigat respectul fanilor prezenti la aceasta editie a festivalului Brutal Assault.

Anathema a reprezentat linistea dinaintea furtunii. Pentru ca pe scena a aparut Sepultura. O prestatie de exceptie, in forta, care a demonstrat inca o data ca, desi lipsita de aportul a doi membri fondatori, fratii Cavalera, trupa reprezinta inca nivelul maxim atins vreodata de o trupa de metal extrem.

Intreaga multime a cantat la unison cu Derrick Green piesele devenite deja celebre, precum Arise, Refuse/Resist, Choke, Troops of Doom, Septic Schizo / Escape to the Void, Territory, Inner Self, Ratamahatta si, intr-un final apoteotic, Roots Bloody Roots. Supershow, brutal, tehnic dar si plin de emotie, intr-un cuvant: SEPULTURA.

Dupa Sepultura a urmat Triptykon, proiectul lui Thomas Gabriel Fischer, prin urmare cu ceva rezonante Celtic Frost, dar a caror muzica black/ doom a fost putin cam lenta pentru a atrage atentia in mod deosebit. In sfarsit, la orele 00.30 au aparut pe scena cei de la Kataklysm. Show-ul exploziv si energia debordanta degajata de trupeti ne-a trezit de tot din letargia provocata de Triptykon. Vocalistul Maurizio Iacono a venit cu provocarea serii si, de ce nu, a festivalului: "Vad ca sunteti inca plini de energie, haideti sa realizam SECURITY STRESS TEST". Adica toti sa inceapa sa se arunce peste gardul de protectie din fata scenei la semnalul sau. Si semnalul a venit sub forma indemnului "Let's put to the work the motherfuckers!!!" (referindu-se, bineinteles, la fortele de securitate). Rezultatul? Dupa cum va inchipuiti, zeci de fani au fost purtati pe brate si aruncati peste gardul de protectie in numai cateva minute, astfel ca odata cu piesele brutale cantate de Kataklysm s-a instaurat si un haos de nedescris, creandu-se o atmosfera generala de nebunie totala.

Cam asa s-a incheiat festivalul Brutal Assault 2011, a 16-a editie. Daca aveti ocazia si/sau dorinta, nu ezitati sa participati la festivalul Brutal Assault, este un festival de exceptie care este in mod sigur, an de an, pe placul tuturor ascultatorilor de metal extrem. Per total a fost o experienta fantastica, care se cere repetata, asa ca: ne vedem la anul la Brutal Assault, a 17-a editie.

Anca & Bogdan